Evenimentul de la Ghadir Khum

Noul Musulman
Blogu'lu'Yusuf
Hadisuri
Familia İslamica
Coranul Tradat
İslam Romanesc
Gradinile Credincioşilor
Dumnezeu ın Coran

Mesaje : 59 Data de inscriere : 15/08/2014

[ltr]Evenimentul de la Ghadir Khum[/ltr]

[ltr]Cea mai cunoscută şi mai autentică dovadă referitoare la „autoritatea spirituală” a lui Ali (Pacea fie asupra sa!) este evenimentul de la Ghadir Khum, când Profetul (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!), după ce efectuase ritualurile pelerinajului, în timpul pelerinajului de rămas bun, l-a luat pe Ali (Pacea fie asupra sa!) de mână şi l-a prezentat oamenilor aflaţi acolo spunând: „O, trimisule! Propovăduieşte ceea ce ţi-a fost pogorât ţie de la Domnul tău. Dacă nu faci astfel, tu nu vesteşti solia Sa. Dumnezeu te va ocroti de oameni. Dumnezeu nu călăuzeşte un popor de tăgăduitori. (Sura Al Ma’idah 5: 67).[/ltr]

[ltr]
Faptul că această predică de la Ghadir a fost relatată în mod repetat şi succesiv, cât şi cărţile privitoare la această predică demonstrează importanţa şi autoritatea acesteia. Iată câteva dovezi:
(1) Anunţul făcut de Profet (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) cu ocazia pelerinajului său de rămas bun din ultimul an al vieţii sale.[/ltr]

[ltr]
(2) Faptul că Profetul (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) i-a invitat pe musulmanii din Medina şi din toate celelalte teritorii islamice să efectueze ritualurile pelerinajului în acel an.[/ltr]

[ltr]
(3) Faptul că o sută douăzeci de mii de musulmani din Medina au plecat să efectueze ritualul pelerinajului. [/ltr]

[ltr]
(4) Faptul că Profetul (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) l-a chemat pe Ali (Pacea fie asupra sa!) şi pe companionii acestuia din Yemen ca să ia parte la pelerinajul de rămas bun.[/ltr]

[ltr](5) Faptul că Profetul (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) a ţinut o predică în Medina şi în moscheea din Khif pentru a-i pregăti pe oameni pentru evenimentul de la Ghadir Khum.[/ltr]

[ltr](6) Faptul că Profetul (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) a poposit pe marginea drumului şi le-a cerut oamenilor să se oprească şi să-şi aşeze acolo corturile şi i-a chemat înapoi pe cei care mergeau înainte.[/ltr]

[ltr]
(7) Faptul că a rămas acolo trei zile pentru a anunţa autoritatea pe care o avea Ali (Pacea fie asupra sa!), Căpetenia credincioşilor – din prima zi de Ghadir, care a fost luni, 18 Dilhajjeah până miercuri, 20 Dilhajjeah ).[/ltr]

[ltr]
(8) Predica detaliată a Profetului (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) şi faptul că acesta a insistat asupra „autorităţii spirituale” şi a rolului de protector şi supraveghetor al religiei, cât şi asupra responsabilităţii lui Ali (Pacea fie asupra sa!) şi a descendenţilor săi (Pacea fie asupra lor!) de a apăra şi păzi religia până în ziua în care va veni Cel Aşteptat, care se va ridica împotriva nedreptăţii, Mehdi, (Fie ca Dumnezeu să-i grăbească sosirea!).[/ltr]

[ltr](9) Faptul că Profetul (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) a cerut mulţimii să jure credinţă – atât în mod verbal, cât şi prin strângerea mâinilor, obţinând astfel jurământul celor prezenţi.[/ltr]

[ltr]
(10) Faptul că le-a cerut bărbaţilor să jure credinţă prin strângerea mâinilor, iar femeilor prin punerea mâinilor într-o cuvă plină cu apă (pentru a evita atingerea mâinilor bărbaţilor).[/ltr]

Mesaje : 59 Data de inscriere : 15/08/2014

[ltr](11) Faptul că Profetul (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) a cerut mulţimii să-i jure credinţă şi să se supună descendenţilor săi şi celor credincioşi.[/ltr]

[ltr]
(12) Faptul că oamenii l-au felicitat pe Profet (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) şi pe Ali (Pacea fie asupra sa!), Căpetenia credincioşilor, pentru poziţia sa de lider şi pentru faptul că i s-a încredinţat guvernarea. [/ltr]

[ltr]
(13) Faptul că aceasta a fost o poruncă menită să dăinuie pentru totdeauna, prin transmiterea ei generaţiilor viitoare ale omenirii, deoarece mesajul alegerii celui căruia i s-a încredinţat „autoritatea spirituală” trebuia transmis de cei prezenţi celor care nu se aflau acolo şi de către cei în vârstă, copiilor lor.[/ltr]

[ltr]14) Anunţarea faptului că a face public evenimentul de la Ghadir este elementul principal al conceptului de „a îndemna la ceea ce este bine”, acest lucru fiind foarte recomandat.[/ltr]

[ltr]
(15) Faptul că Profetul (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) l-a prezentat pe Ali (Pacea fie asupra sa!) celor necunoscuţi şi că şi-a exprimat marea sa admiraţie faţă de acesta în timpul predicilor şi discursurilor sale.[/ltr]

[ltr]
(16) Faptul că a enumerat aproximativ 200 de calităţi ale acestuia şi că a scos în evidenţă importanţa personalităţii sale.[/ltr]

[ltr]
(17) Faptul că i-a sfătuit pe oameni să i se supună acestuia, salutându-l cu formula „Căpetenie a credincioşilor”.[/ltr]

[ltr]
(18) Faptul că a insistat asupra acestui titlu, „Căpetenie a credincioşilor”, oferindu-i-l numai lui Ali (Pacea fie asupra sa!).[/ltr]

[ltr]
(19) Faptul că l-a considerat pe Ali (Pacea fie asupra sa!) şi pe ceilalţi Imami la acelaşi nivel cu Sfântul Coran, spunând că aceştia nu se pot separa de Coran.[/ltr]

[ltr]
(20) Faptul că a considerat afecţiunea sau mânia lui Ali (Pacea fie asupra sa!) ca stând la baza credinţei sau necredinţei oamenilor.[/ltr]

[ltr]
Toate aceste lucruri punctate mai sus, cât şi alte câteva zeci, arată importanţa evenimentului de la Ghadir şi a prezentării lui Ali (Pacea fie asupra sa!) ca Imam şi ca reprezentant sau împuternicit de drept al Trimisului lui Dumnezeu (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!). [/ltr]

Mesaje : 59 Data de inscriere : 15/08/2014

[ltr]Încă de la început, atât musulmanii cât şi nemusulmanii au considerat evenimentul istoric de la Ghadir şi alegerea reprezentantului Profetului (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) şi a celui care avea să deţină „autoritatea spirituală”, ca pe un „eveniment religios principal”. Aceştia au tratat şi comentat acest eveniment în numeroase cărţi – menţionându-l în lucrările de istorie. Ca relatare, acesta apare în cărţile de hadisuri, iar în dicţionare acest eveniment este folosit pentru a explica sensurile anumitor termeni şi expresii. Acest eveniment este folosit de asemenea în exegeza versetelor coranice revelate, iar în cele din urmă, acest eveniment a fost transcris în cărţile de literatură şi lingvistică.[/ltr]

[ltr]Iată deci istoricii care menţionează acest eveniment:[/ltr]

[ltr]Blazary: în Ansab Alaşraf, (decedat în anul 279)[/ltr]

[ltr]Ibn Ghatibeh: în Almaarif şi în Imamat şi Alseiaseh, (decedat în anul 276)
Tabari: într-o carte dedicată special acestui eveniment Ghadir Khum, (decedat în anul 310)
Khatib Bagdadi: în cartea sa de istorie (decedat în anul 463)

Cărţile de relatări:
Muhammad Ibn Idris Şafeae: citându-l pe Nehayeh Ibn Athir, (decedat în anul 204)
Ahmad Hanbal: în Masnad şi Managhib, (decedat în anul 241)
Ibn Majeh: în Sunan, (decedat în anul 273)
Termizi: în Sahih, (decedat în anul 276)

Cărţile de exegeză:
Tabari: în comentariul său (decedat în anul 310)
Tha’labi: în comentariul său (decedat în anul 427-37)
Wahedi: în Asbab An-Nozol, (decedat în anul 468)
Fakhr Razi: în comentariul său (decedat în anul 606)[/ltr]

[ltr]Cărţile de oratorie:
Ghazi Abobar Baghlani Basari: în Al-Mottahed, (decedat în anul 403)
Ghazi Abdor Rahman Ijea Şafeae: în Mawagheb, (decedat în anul 756)
Şarif Jorjani: în Şarh Al-Mawagheb, (decedat în anul 816)
Ghouşchi: în Şarh Tajrid, (decedat în anul 879)

Şi cărţile de lingvistică:
Khum, Ghadir, Wali şi …
Ibn Darid: în Jomhareh, volumul 1:71, (321)
Ibn Athir: în An Nahayeh, (1)
Al Ghadir volumul 1: 6-8[/ltr]

[ltr]După cum putem vedea, aceste documente dovedesc faptul că problema „autorităţii spirituale” nu este doar un eveniment istoric.[/ltr]

Mesaje : 59 Data de inscriere : 15/08/2014

[ltr]Cei care, datorită importanţei pe care o are predica de la Ghadir, nu au putut să nege însemnătatea şi esenţa acesteia – adică fraza: „Pentru cel al cărui stăpân sunt eu, Ali este stăpânul său, de asemenea.” – au tradus această frază astfel ca să convină dorinţei lor. Adică au schimbat litera „Y” din limba arabă din cuvântul cel mai important, adică „stăpân (căpetenie)” pentru a schimba astfel sensul cuvântului, acesta devenind „prieten”. [/ltr]

[ltr]Ceea ce scriu în mod frecvent musulmanii sunniţi în cărţile lor sunt două predici: una este predica principală de la Ghadir, iar cealaltă este una scurtă şi concisă, cea mai lungă dintre ele fiind menţionată în cartea Al-Ghadir: volumul 1, paginile 10-11, a marelui savant Amini.[/ltr]

[ltr]De asemenea, vedem că în majoritatea relatărilor şi tradiţiilor sunnite Profetul (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) a ţinut o predică „în Ghadir” şi prin urmare, aceasta trebuie discutată în detaliu.[/ltr]

[ltr]
1- Zeid ibn Argham relatează că Trimisul lui Dumnezeu (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) a ţinut o cuvântare în ziua în care s-a aflat la Ghadir Khum şi a spus: „Pentru cel al cărui stăpân sunt eu, Ali este stăpânul său, de asemenea.” (Istoria Damascului: volumul 42: 217, Relatarea nr. 8707 şi Istoria islamului: Epoca Khalaf, Relatarea nr. 632 şi Istoria Damascului, volumul 2:41 – Relatarea nr. 541).

2- Hazifeh bin Asid afirmă: „Într-adevăr, Trimisul lui Dumnezeu a ţinut o cuvântare la umbra unor copaci în ziua în care s-a aflat la Ghadir Khum şi a spus …” (Kanz al-Aamal, 1:188 Relatarea nr. 958 şi Al-Bayan şi Nehayeh volumul 7:362, Evenimentele anului 40).

3- Umar Bin Zimarr şi Zeid Bin Argham relatează: „În ziua de la Ghadir Khum, Trimisul lui Dumnezeu a ţinut o cuvântare: ...” (Al-Majan Kabir volumul 5 Relatarea nr. 5059, narată de Nur Al-Amir 16-17).

Vedem în relatările de mai sus, precum şi în sute de relatări asemănătoare, pe care nu le menţionăm acum pentru a nu lungi prea mult această lucrare, că ei au scris această frază: „Şi Profetul ne-a ţinut o predică” sau alte formulări asemănătoare, fiecare dintre ele menţionând cuvântul „predică” şi începând cu slăvirea lui Dumnezeu. Toate acestea necesită explicaţii şi nu pot fi relatări scurte, mai ales în situaţia respectivă şi începând într-un astfel de mod excepţional.
[/ltr]

Mesaje : 59 Data de inscriere : 15/08/2014

[ltr]Atunci când se vorbeşte despre relatarea referitoare la Ghadir, apare o altă întrebare: De ce Ali, Căpetenia credincioşilor (Pacea fie asupra sa!), nu a apelat la Predica de la Ghadir pentru a-şi apăra dreptul?[/ltr]

[ltr]Răspuns: Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a amintit această predică de multe ori, opunându-se faptului că funcţia de conducere fusese acaparată în mod nelegitim şi a apelat la această predică pentru a-şi argumenta poziţia. Vom menţiona mai jos câteva situaţii. (Al-Ghadir: volumul 1: 159 şi mai departe).[/ltr]

[ltr]
1- Declaraţia lui Ali (Pacea fie asupra sa!) din Ziua Consiliului, în anul 23 Hegira. Abul Talib Amer ibn Aelah relatează: „În Ziua Consiliului eram cu Ali (Pacea fie asupra sa!) la poarta casei sale, când l-am auzit întrebându-i pe oamenii aflaţi acolo: «Pentru numele lui Dumnezeu, există cineva dintre voi care să se fi rugat şi să fi mărturisit Unicitatea lui Dumnezeu înaintea mea?» Ei i-au răspuns: «Nu. Nicidecum, pe Dumnezeu!» El a adăugat: «Pentru numele lui Dumnezeu, spuneţi-mi, este vreunul dintre voi căruia Profetul lui Dumnezeu i-a spus această frază, pe care mi-a spus-o mie: „Pentru cel al cărui stăpân sunt eu, Ali este stăpânul său, de asemenea.” Ei i-au răspuns: «Pe Dumnezeu, niciodată.»” [/ltr]

[ltr]
2- În timpul conducerii lui Osman, Salim Tabai a relatat: [/ltr]

[ltr]„În timpul domniei lui Osman mă aflam în Moscheea Trimisului lui Dumnezeu, când am auzit o discuţie referitoare la cunoaştere şi virtute. În acea discuţie a venit vorba despre întâietatea pe care o au quraişiţii şi despre ceea ce spusese Profetul (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!): «Imamii sunt dintre quraişiţi.» Erau aproape 200 de persoane prezente, iar Ali, Ibn Abi Talib (Pacea fie asupra sa!) se afla printre ei, împreună cu Saad Bin Waghghas, Abdor Rahman Auf Talhe şi cu Zubeir, Meghdad, Haşem Bin Atabeh, Bin Umar, Hasan, Husein Bin Abbas, Muhammad Bin Abi Bakr …[/ltr]

[ltr]
Osman se afla acasă atunci şi nu a ştiut despre această discuţie, iar Ali, Căpetenia credincioşilor şi familia sa stăteau tăcuţi. Oamenii i s-au adresat lui Ali (Pacea fie asupra sa!), spunând: «De ce nu spui nici măcar un cuvânt, Ali?». Atunci Imamul a răspuns: «Profetul (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) mi-a spus să mă ridic în picioare în ziua în care ne aflam la Ghadir Khum şi a rostit această predică: „Pentru cel al cărui stăpân sunt eu, Ali este stăpânul său, de asemenea.” (Al-Ghadir: volumul 1: 165). [/ltr]

[ltr]3- Argumentul lui Ali, Căpetenia credincioşilor, în ziua în care s-a aflat la Rohbah, în anul 35, când a amintit în faţa unei mari mulţimi ceea ce s-a întâmplat la Ghadir, acest lucru fiind menţionat în cele mai autentice relatări (hadisuri). [/ltr]

[ltr]IX – Au făcut trimitere Imamii (Pacea fie asupra lor!) vreodată în timpul cercetării lor la Ghadir Khum şi au vorbit despre acest eveniment?[/ltr]

[ltr]
Răspuns:
(A) Da, atât Imamii neprihăniţi, cât şi cei care i-au urmat pe aceştia, au amintit în mod repetat acest eveniment, menţionându-l şi povestind întâmplarea de la Ghadir. Putem observa acest lucru în cartea Al-Ghadir, volumul 1, paginile 159-197 şi în Predica de la Ghadir din Oglinda documentară, pagina 85, cât şi în Secretul de la Ghadir (Asrar-r-Ghadir) 262-272.[/ltr]

Mesaje : 59 Data de inscriere : 15/08/2014

[ltr]Dovezile menţionate mai sus sunt mai mult decât suficiente pentru noi ca să-l considerăm pe Ali (Pacea fie asupra sa!) Căpetenie a credincioşilor, cât şi pe ceilalţi Imami neprihăniţi, care au redat întâmplarea de la Ghadir. De exemplu, Zahra (Pacea fie asupra sa!) a spus „Aţi uitat vorbele Profetului din ziua în care s-a aflat la Ghadir: «Pentru cel al cărui stăpân sunt eu, Ali este stăpânul său, de asemenea.» şi că a mai spus: «Tu eşti pentru mine aşa cum este Aaron pentru Moise»”, (Al-Ghadir: volumul 1, pagina 196) – relatat de Şamsaddin Jazari.) [/ltr]

[ltr]
Iar Imamul Mujtaba (Pacea fie asupra sa!) a spus: „O, oameni, aţi văzut când Profetul (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!), în ziua în care s-a aflat la Ghadir, a luat mâna tatălui meu în propria-i mână şi a anunţat: „Pentru cel al cărui stăpân sunt eu, Ali este stăpânul său, de asemenea.”Apoi el a dorit ca cei prezenţi la eveniment să transmită mesajul celor care erau absenţi.” (Al-Ghadir: volumul 1, pagina 197 –relatat de: Yanabi Al-Mawaddah).[/ltr]

[ltr]
Şi Imamul Husein (Pacea fie asupra sa!), cu un an înaintea evenimentului de la Karbela, înainte de a muri Muaveyeh, în timpul ritualului pelerinajului la Mina, unde se aflau mai mult de şapte sute de bărbaţi şi femei din tribul Bani Haşim şi companioni ai Imamului – majoritatea lor fiind locuitorii acelui oraş şi aproape două sute de companioni ai Trimisului lui Dumnezeu, s-a ridicat în picioare şi s-a adresat mulţimii. Mai întâi L-a lăudat pe Dumnezeu, iar apoi a spus: „O, oameni! Pentru numele lui Dumnezeu, spuneţi-mi dacă sunteţi de acord cu faptul că Trimisul lui Dumnezeu l-a prezentat pe Ali (Pacea fie asupra sa!), ca lider şi cârmuitor, iar apoi le-a cerut oamenilor să transmită mesajul său celor care erau absenţi la acest eveniment?”[/ltr]

[ltr]
Toţi cei care erau prezenţi în Mina au spus: „Jurăm pe Dumnezeu că el a făcut acest lucru” (Secretul de la Ghadir 274 şi Salim volumul 2: 791); de asemenea, Imamul Sajjad, Imamul Baqir şi restul Imamilor (Pacea fie asupra lor!) au menţionat cu toţii acest lucru în diferite situaţii, (Asrar Ghadir 275 şi mai departe – preluat din Esbat Al-Hadiyeh volumul 2, Bihar volumul 37 şi aşa mai departe).[/ltr]

[ltr]
(B) Această predică lungă a fost transmisă de Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!), cât şi cea mai importantă parte a întâmplării de la Ghadir Khum, în două documente din cartea Ehtijaj a lui Tabari şi Al-Yaghin a lui ibn Tawus, cât şi în Rozatol Waezin a lui Bin Fetal Nişabori şi în Nazhat Al-Keram.[/ltr]

[ltr]Este interesant de observat că textul predicii transmise de Hazifeh Bin Yemen şi de Zeid Bin Argham, care au fost prezenţi la Ghadir, este foarte apropiat de relatarea Imamului Baqir (Pacea fie asupra sa!); de aceea, cu greu se pot găsi diferenţe între relatările referitoare la această predică. [/ltr]

Mesaje : 59 Data de inscriere : 15/08/2014

[ltr]Întrebare:[/ltr]

[ltr]De ce unele cărţi, scrise înainte de Ehtijaj şi de Rozatol Waezin din secolul al cincilea, nu au menţionat această predică, în special autori precum Koleiny, Sadough şi Şeikh Mofid şi… ?
Răspuns:
A) Faptul că un eveniment nu a fost relatat nu demonstrează ca relatările existente nu sunt veridice. Pe de altă parte, există atât de multe dovezi care demonstrează autenticitatea sa, cum ar fi lanţurile documentelor de la Imamii infailibili care se referă la Predica de la Ghadir. Mai presus de toate acestea, relatarea lui Hazifah, cât şi cea a lui Argham în majoritatea textelor referitoare la această întâmplare, alături de relatările Imamului Baqir (Pacea fie asupra sa!).[/ltr]

[ltr]
B) Savanţii din primele secole nu au reuşit să consemneze unele dintre relatări, în timp ce savanţii de mai târziu le-au găsit în urma cercetărilor aprofundate. [/ltr]

[ltr]
C) Din cauză că au fost nevoiţi să practice disimularea şi datorită împrejurărilor în care se aflau, fiind lipsiţi de libertate, cât şi datorită situaţiei grele în care se aflau şiiţii, unele relatări nu au putut fi transmise de naratori. În timpul domniilor acelor conducători tiranici, naratorii au consemnat doar lucrurile esenţiale, fiind constrânşi de împrejurări şi fiind lipsiţi de libertatea de a se exprima. Tocmai din această cauză, cei precum Koleiny şi Moufid, cât şi alţii, care trăiau printre duşmanii lor, în Bagdad, nu au putut consemna relatările în detaliu, din cauză că au dorit să evite problemele.[/ltr]

[ltr]
D) Savanţii şiiţi au scris atât de multe cărţi, dar multe dintre ele au fost distruse în anumite perioade ale istoriei. Printre ele este Thaghghatol Islam a lui Koleini, din anul 329, care a scris o carte despre Ghadir. Aceasta a fost încorporată în cartea Azzarial de Agha Bozorg Tehrani.[/ltr]

[ltr]XI – Textul principal al predicii se găseşte în detaliu în cărţile şiite, cât şi în unele lucrări ale sunniţilor.
Cărţile şiite:
Bin Fetal Nişabori: Rozatol-Waezin, secolul al cincilea
Şeikh Tabarsi: Al-Ehtejaj, secolul al cincilea
Said Ibn Tawus: Al-Yaghin, secolul al şaptelea
Muhammad Bin Husein Razi: Nazhat Al-Keram, secolul al şaptelea
Said Bin Tawus: Al-Ighbal, secolul al şaptelea
Ali Ibn Yunes Bayazi: As-Serat Al-Mostaghim, secolul al nouălea
Ali Bin Hosein Ibn Jabar: Nahj-o-Iman, secolul al şaptelea[/ltr]

[ltr]
În cărţile menţionate mai sus relatările au la bază documente care ajung până la Imamul Baqir (Pacea fie asupra sa!), Hozaifeh Bin Yemen şi Zeid Ibn Argham (ultimii doi fiind martori oculari ai evenimentului).[/ltr]

Mesaje : 59 Data de inscriere : 15/08/2014

[ltr]1- Predica de la Ghadir este relatată în lucrarea Documentele clare ca cristalul 85-86, de către Azzariah, volumul 7: 173, nr. 900.[/ltr]

[ltr]
Găsim chiar şi alte explicaţii în Documentele clare ca cristalul. Iar în cărţile sunnite, evenimentul de la Ghadir este menţionat în mod vizibil, dedicându-i-se în exclusivitate unele lucrări. Pentru a găsi lista acestora, facem trimitere la volumul 1 din lucrarea Al-Ghadir. Pentru a-i cunoaşte pe naratorii evenimentului de la Ghadir şi pentru a-i putea menţiona pe aceştia cu uşurinţă, ar trebui să vedem lucrarea Al-Ghadir 1, paginile 14-151. Iar pentru a obţine informaţiile referitoare la autorii acestora, ar trebui să vedem lucrarea Al-Ghadir volumul 1, paginile 152-158. [/ltr]

[ltr]
Deşi sunniţii nu au relatat textul predicii în detaliu, ei au menţionat fraze sau propoziţii izolate din acesta, în cărţile lor. În extraordinara sa carte, Nur Al-Amin a împărţit această predică în o sută de fragmente, fiecare dintre ele fiind preluat din cărţile sunnite.[/ltr]

[ltr]XII – În textul Predicii de la Ghadir, Sfântul Profet (Pacea fie asupra sa şi a descendenţilor săi!) le-a atras atenţia oamenilor cu privire la două aspecte, exprimate în mod excepţional. Astfel, această predică este unică datorită numeroaselor sale caracteristici speciale. Una dintre acestea este reprezentată de cuvintele: „Aşadar, aceste «vorbe» trebuie transmise de către cei prezenţi aici celor care sunt absenţi; şi de asemenea, de către cei în vârstă, copiilor lor.”[/ltr]

[ltr]
Iar celălalt aspect este reprezentat de cuvintele: „Acum, cel mai important element al conceptului de „a îndemna la bine” este a înţelege cuvintele mele referitoare la Imami, iar apoi de a le transmite oamenilor; să prezentaţi predica mea celor absenţi şi să-i faceţi să o accepte din toată inima, pentru că, într-adevăr, cuvântul meu este cuvântul lui Dumnezeu.”[/ltr]

» Predica de la Ghadir