Admin Admin
Mesaje : 426 Data de inscriere : 08/10/2009 Varsta : 53 Localizare : Bucuresti
| Subiect: Viata Fatimei Al Zahraa (as) Joi Feb 26, 2015 6:45 pm | |
| Fatime Al Zehraa (Pacea fie asupra sa!)Nume: Fatime Titlu: Al ZehraaSupranume: Ummu-l-A'immah.Numele tatălui: Muhammed ibn AbdillahNumele mamei: Khadija bint KhuwaylidData şi locul naşterii: S-a născut în oraşul Mecca, într-o zi de vineri, pe 20 Jemadi Al akhire, în al cincilea an după declaraţia profeţiei (615 d.H.).Data şi locul morţii: A murit la vârsta de 18 ani, în Medina, pe 14 Jemadi Al ula, în anul 11 Hijri ( 632 d.H.); este înmormântata în cimitirul numit Jannatul-Baqi din Medina. Fatime Al Zehraa (Pacea fie asupra sa!) a fost singura fiică a Profetului Muhammed (Pacea fie asupra sa şi a familiei sale!) şi a Khadijei. Împrejurările în care s-a născut aceasta sunt descrise de Khadija după cum urmează: „Când a venit momentul naşterii Fatimei, am trimis pe cineva să le cheme pe vecinele mele qurayşite, ca să mă ajute. Ele au refuzat categoric, spunând că le-am trădat prin faptul că l-am sprijinit pe Muhammed. Am fost neliniştită pentru o vreme, când deodată, spre marea mea surprindere, am văzut patru femei necunoscute, înalte, înconjurate de o aură, apropiindu-se de mine. Observându-mi teama, una dintre ele mi s-a adresat astfel: Spunând acestea, s-au aşezat împreună în jurul meu, moşindu-mă până ce s-a născut fiica mea Fatime.”Fatime (Pacea fie asupra sa!) a beneficiat de dragostea maternă timp de numai cinci ani, după care Khadija a părăsit această lume pentru lăcaşul ceresc. De aici înainte, Profetul (Pacea fie asupra sa şi a familiei sale pure!) a fost cel care a crescut-o. Căsătoria: Când Fatime (Pacea fie asupra sa!) a împlinit vârsta necesară pentru a se căsători, mai mulţi aspiranţi au venit să-i ceară mâna. Profetul (Pacea fie asupra sa şi a familiei sale pure!) aştepta hotărârea divină în acest aspect, până când Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) a venit să o ceară de soţie. Profetul (Pacea fie asupra sa şi a familiei sale pure!) a mers la Fatime (Pacea fie asupra sa!) şi a întrebat-o: „Fiica mea, eşti de acord să te căsătoreşti cu Ali, conform poruncii pe care am primit-o de la Dumnezeu?” La auzul acestor vorbe, Fatime (Pacea fie asupra sa!) şi-a aplecat capul cu smerenie. Umm Salama a relatat: „Faţa Fatimei s-a îmbujorat de bucurie, iar tăcerea ei era atât de sugestivă şi de expresivă, încât Profetul s-a ridicat spunând ” Într-o zi de vineri, pe 1 Thu Al hijje, în anul 2 Hijri, a avut loc ceremonia căsătoriei. Toţi cei care emigraseră la Medina (muhajirun), cât şi locuitorii din Medina (ansar ) care l-au ajutat pe Profet (Pacea fie asupra sa şi a familiei sale pure!), s-au strâns în moschee în timp ce Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) se afla în faţa Profetului (Pacea fie asupra sa şi a familiei sale pure!), cu toată modestia reverenţioasă caracteristică unui ginere. Mai întâi, Profetul (Pacea fie asupra sa şi a familiei sale pure!) a ţinut o cuvântare expresivă, după care a anunţat: „Am primit poruncă de la Dumnezeu să o căsătoresc pe Fatime cu Ali şi astfel, oficiez aici căsătoria dintre Ali şi Fatime, cu o zestre de patru sute de dinari de argint (mithqal)”. Apoi l-a întrebat pe Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!): „Eşti de acord, Ali?” „Da, sunt de acord, Profet al lui Dumnezeu!” a răspuns Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!). Apoi Profetul şi-a ridicat mâinile spre cer şi s-a rugat astfel: „O, Dumnezeule, binecuvântează-i pe amândoi, curăteşte-i pe urmaşii lor şi dăruieşte-le cheile binefacerii Tale, comorile înţelepciunii şi ale genialităţii Tale, şi fă-i să fie o sursă de binecuvântări şi de pace pentru poporul meu!” Copiii lor, Imamul Hasan, Imamul Husein, Zeineb şi Kulthum sunt bine cunoscuţi pentru evlavia, bunătatea şi generozitatea lor. Tăria lor de caracter şi faptele lor au schimbat cursul istoriei şi au consolidat islamul, care altfel s-ar fi pierdut şi nu ar mai fi fost accesibil omenirii. Calităţile ei morale Fatime (Pacea fie asupra sa!) a moştenit de la tatăl ei inteligenţa şi înţelepciunea, hotărârea şi tăria de caracter, puritatea, a învăţat de la el evlavia şi generozitatea, bunăvoinţa, devotamentul şi adorarea lui Dumnezeu, spiritul de sacrificiu şi ospitalitatea, răbdarea şi străduinţa, ştiinţa şi nobleţea, atât în cuvinte cât şi în fapte. Imamul Husein (Pacea fie asupra sa!) a spus despre ea: „De multe ori am văzut-o pe mama absorbită în rugăciune din amurg până în zori.” Generozitatea şi mila sa pentru cei săraci erau atât de mari, încât niciun nevoiaş sau cerşetor nu s-a întors vreodată de la uşa ei fără să primească ajutor. Pământul Fadak Profetul (Pacea fie asupra sa şi a familiei sale pure!) i-a dăruit Fatimei (Pacea fie asupra sa!) în timpul vieţii sale un teren întins, cunoscut sub numele de Fadak, acesta reprezentând proprietatea ei absolut personală, fiind pe numele ei. Moartea Profetului (Pacea fie asupra sa şi a familiei sale pure!) a afectat-o foarte mult, cauzându-i multă tristeţe şi durere. După moartea Profetului (Pacea fie asupra sa şi a familiei sale pure!) ea a trebuit să se confrunte şi cu faptul că soţului ei, Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!), i s-a refuzat dreptul legitim de a fi succesorul Profetului, cât şi cu deposedarea moştenirii sale, terenul Fadak. De-a lungul vieţii sale, ea nu le-a mai vorbit niciodată celor care au asuprit-o, deposedând-o de drepturile ei legitime. Ea a cerut ca asupritorii ei să fie ţinuţi deoparte, neîngăduind ca aceştia să participe la funeraliile sale. Cei care i-au fost potrivnici au recurs chiar la violenţă fizică împotriva sa. Odată, uşa casei sale a fost împinsă atât de tare peste ea, încât copilul pe care-l purta în pântece a fost rănit, născându-se mort. Casa sa a fost incendiată. Fiind molestată şi lovită de durere, lucru care a întrecut toate limitele răbdării şi ale îndurării, ea şi-a exprimat tristeţea într-o elegie compusă de ea însăşi, în care-l jelea pe tatăl ei, Profetul (Pacea fie asupra sa şi a familiei sale pure!). Într-un fragment din această elegie, în care se referă în mod special la calvarul prin care a trecut, ea se exprimă astfel: „O, tată, după moartea ta am avut parte de atâtea chinuri şi de atâta asuprire încât, dacă acestea ar fi fost pricinuite zilei, aceasta s-ar fi preschimbat în noapte”.Moartea saFatime (Pacea fie asupra sa!) nu a rezistat mai mult de şaptezeci şi cinci de zile după moartea tatălui ei. Ea şi-a dat duhul pe 14 Jemadi Al ula, în anul 11 Hijri. Înainte de a muri, a lăsat ca testament următoarele, exprimându-şi ultima dorinţă faţă de Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!):1. O, Ali, te rog ca tu însuţi să ai grijă de ritualurile de înmormântare.2. Celor care mi-au cauzat supărare să nu li se permită participarea la înmormântarea mea.3. Trupul meu să fie pus în mormânt noaptea.Imamul Ali (Pacea fie asupra sa!) s-a conformat dorinţei ei, îndeplinind el însuşi toate ritualurile de înmormântare, fiind însoţit numai de rudele şi de fiii ei, care i-au purtat trupul neînsufleţit până la cimitirul cunoscut sub numele de Jannatul-Baqi, unde a fost lăsată să se odihnească împlinindu-i-se astfel dorinţele. Profetul (Pacea fie asupra sa şi a familiei sale pure!) a spus:„Oricine o răneşte (fizic sau afectiv) pe Fatime, mă răneşte pe mine; şi oricine mă răneşte pe mine, Îl ofensează pe Dumnezeu; iar oricine Îl jigneşte pe Dumnezeu, practică necredinţa. O, Fatime! Dacă cineva te mânie pe tine, Îl mânie pe Dumnezeu; iar dacă tu eşti fericită, acest lucru Îl mulţumeşte pe Dumnezeu”. M.H. Shakir scrie:„Fatime, singura fiică a Profetului islamului, s-a născut în Mecca, pe 20 Jemadi Al akhire, în anul 18 (înainte de Hijri). Doamna cea bună şi nobilă, Khadija, împreună cu trimisul lui Dumnezeu şi-au revărsat toată dragostea lor firească, toată grija şi devotamentul asupra singurului şi iubitului lor copil, Fatime, care era la rândul ei foarte iubitoare faţă de părinţii ei. Prinţesa casei Profetului era foarte inteligentă, binecrescută şi prietenoasă. Predicile, poemele şi cuvintele sale reprezintă un semn al tăriei ei de caracter şi al mărinimiei sufletului ei. Virtuţile sale i-au adus titlul de „Doamna noastră a luminii”. Ea era înaltă, suplă şi înzestrată cu o deosebită frumuseţe, ceea ce a determinat ca să fie numită Al Zehraa (Doamna luminii). Era numită Al Zehraa pentru că lumina sa strălucea pentru locuitorii Raiului. După sosirea în Medina, ea s-a căsătorit cu Ali în primul an Hijri şi a dat naştere la trei fii şi două fiice. Copiii ei, Hasan, Husein, Zeineb şi Umm Kulthum sunt binecunoscuţi pentru evlavia, bunătatea şi generozitatea lor. Tăria lor de caracter şi acţiunile lor au schimbat cursul istoriei. Profetul a spus: . El ieşea în întâmpinarea ei ori de câte ori aceasta venea de la casa soţului ei. În fiecare dimineaţă, în drumul său spre moschee, trecea pe la casa Fatimei spunând: (Pacea fie asupra ta, o, casă a profeţiei şi izvor al învăţăturii!). Fatime este renumită şi recunoscută ca fiind „sayyidatun-nisail-alamin” (Căpetenia tuturor femeilor din univers pentru toate timpurile) deoarece mesajul Profetic nu ar fi dăinuit pe veşnicie dacă nu ar fi fost ea. Profetul este modelul perfect pentru bărbaţi, dar nu poate fi şi pentru femei. Pentru toate versetele revelate în Sfântul Coran pentru femei, Fatime este modelul perfect, care a transformat fiecare cuvânt în faptă. În timpul vieţii sale, aceasta a fost o femeie desăvârşită, fiind fiică, soţie şi mamă în acelaşi timp. Muhammed i-a dat în dar Fatimei, în timpul vieţii sale, un teren arabil întins, renumit sub numele de Fadak, care aparţinea ei în documente, ca proprietate absolut personală. O moştenitoare în amintirea averii mamei sale, o prinţesă care era singura fiică a Profetului, care fusese el însuşi cârmuitor, o doamnă a cărui soţ a fost cuceritorul triburilor arabe şi secundul tatălui ei, în ceea ce priveşte poziţia sa, Fatime ar fi putut să ducă o viaţă luxoasă. Dar în ciuda averii şi bunurilor sale, ea a muncit, îmbrăcându-se, mâncând şi trăind foarte simplu. Ea era foarte generoasă şi nimeni dintre cei care au venit la uşa sa, nu a plecat cu mâna goală. De multe ori a dăruit tot ce avea, iar ea a rămas fără hrană. Ca fiică, şi-a iubit părinţii atât de mult, încât şi-a câştigat dragostea şi respectul lor în aşa măsură, că Profetul obişnuia să se ridice ori de câte ori ea venea lângă el. Ca soţie, a fost foarte devotată. Ea nu i-a cerut nimic lui Ali niciodată în timpul întregii sale vieţi. Ca mamă, ea a avut grijă şi a crescut copii minunaţi; ei şi-au lăsat amprentele pe faţa pământului, pe care timpul nu va putea să le şteargă. Moartea Trimisului a afectat-o foarte mult, provocându-i multă supărare şi durere, ea a plâns tot restul vieţii sale. Din păcate, după moartea Profetului, guvernul i-a confiscat renumitul ei pământ Fadak şi l-a dat statului. Fatime a fost împinsă în spatele uşii casei sale (când au atacat casa lui Ali, determinându-l să accepte cu forţa califatul lui Abu Bekir), astfel că pruncul pe care-l purta în pântece, băieţelul numit Muhsin, s-a născut mort. Casa sa a fost incendiată de guvern. Tragedia morţii tatălui ei şi lipsa amabilităţii adepţilor tatălui ei, au fost o povară prea mare pentru delicata, buna şi sensibila doamnă, care şi-a dat duhul pe 14 Jemadi Al ula, în anul 11 Hijri, exact la şaptezeci şi cinci de zile după moartea tatălui ei, Profetul islamului. Fatime a murit în floarea vârstei, la numai optsprezece ani şi a fost înmormântată în Jannatul-Baqi, în Medina.
TRADUCERE REALIZATA DE CENTRUL CULTURAL AZ ZAHRA | |
|