Sunt dezastrele manifestarea dreptatii sau milei lui Allah?

 
Întrebare.1    
Nu există nici o îndoială că dezastrele cum ar fi moartea, bolile, epidemiile, cutremurele, furtunile, războaiele, asuprirea, tirania, etc. au fost evenimente comune în trecut și continuă să fie și în prezent, afectȃnd mulți oameni nevinovați. Cine este cauza tuturor acestor probleme și greutăți? Dacă ar fi Dumnezeu, atunci ar ȋnsemna că El nu este drept, iar dacă nu este Dumnezeu, atunci trebuie să fie Satana, lucru care ar dovedi astfel teoria că Dumnezeu nu are putere asupra întregului univers. Ce tip de guvernare este aceasta, dacă El nu poate controla acești factori distrugători?


Răspuns:


l. (A)    Trebuie să facem distincție între calamitățile naturale și războaiele, opresiunea, sărăcia, etc, acestea din urmă fiind rezultatul direct al acțiunii omului. Cutremurele și furtunile sunt diferite dacă le comparăm cu războiul și depravarea pentru că  responsabilitatea pentru ultimele două atȃrnă ȋn ȋntregime pe umerii omului, nu pe Dumnezeu. Allah Atotputernicul spune în Sfȃntul Coran:
ظَهَرَ الْفَسَادُ فِي الْبَرِّ وَالْبَحْرِ بِمَا كَسَبَتْ أَيْدِي النَّاسِ
„Stricăciunea s-a ivit pe uscat şi pe mare pentru ceea ce au agonisit mâinile oamenilor.” – Sura Rum (30): Versetul 41


(B)       Conform versetelor coranice și tradițiilor profetice și ale imamilor, acele calamități care sunt din domeniul „takvini” sunt, de asemenea, un rezultat direct al acțiunilor și faptelor „tașrii”. Allah Atotputernicul spune:
وَمَا أَصَابَكُم مِّنْ مُّصِيبَةٍ فَبِمَا كَسَبَتْ أَيْدِيْكُمْ وَيَعْفُوْ عَنْ كَثِيْرٍ.
„Dacă vă loveşte o nenorocire, ea este pentru ceea ce au agonisit mâinile voastre. Câte însă nu vă iartă!” – Surah Şura (42): Versetul 30


(C)       Deși nenorocirile și greutățile acționează ca un bici al lui Dumnezeu pentru a-l pedepsi pe om, există multe alte beneficii ale dezastrelor:
            i)          Pentru un credincios, nenorocirile sunt un prilej pentru iertarea păcatelor. Pentru un necredincios, ele sunt aduceri-aminte și o mustrare. Pentru profeți (a.s.) și succesorii lor (a.s.) acestea ajută la ȋnălţarea gradului și poziției lor, apropiindu-i și mai mult de Allah.
            ii)         Ele sunt o sursă pentru a ne apropia de Allah și pentru a ne aminti de El. Ele ridică vălul de nepăsare caracteristic naturii omului.
            iii)        Greutăţile ne construiesc și ne ȋntăresc caracterul. Dacă omul nu ar fi fost înconjurat de dificultăți și probleme, el nu s-ar fi străduit niciodată să le rezolve prin cercetare adâncă și studiul științelor. Nenorocirile, problemele și dificultățile l-au forțat pe om să facă invenții și să descopere lucruri noi.
Allah Preaȋnaltul spune:
 
وَلَنَبْلُوَنَّكُمْ بِشَىْءٍ مِنَ الْخَوْفِ وَ الْجُوْعِ وَ نَقْصٍ مِّنَ الْاَمْوَالِ وَ الْاَنْفُسِ وَ الثَّمَرَاتِ وَ بَشِّرِ الصَّابِرِيْنَ
„Uneori vă punem la încercare cu frica, cu foametea, cu neajunsurile lumeşti şi sufleteşti, cu puţinătatea recoltelor. Dă vestea cea bună celor răbdători.” – Sura  Baqarah (2): Versetul 155


Amirul Muminin Ali Ibn Abi Talib (a.s.) a spus:
إِنَّ الْبَلَاءَ لِلظَّالِمِ أَدَبٌ وَ لِلْمُؤْمِنِ امْتِحَانٌ وَ لِلْأَنْبِيَاءِ دَرَجَةٌ وَ لِلْأَوْلِيَاءِ كَرَامَةٌ


„Nenorocirile sunt o aducere-aminte pentru asupritor, o ȋncercare pentru credincios și (o cauză de ȋnălţare a) statutului profeților și a rangului prietenilor (lui Allah)."  ( Biharul Anwar vol, 78, p. 198 relatat de Jamiul Akhbar)[url=#_ftn1][/url]


Allah Preaȋnaltul explică astfel motivul pedepsirii lui Bani Israel prin numeroase plăgi:
…وَ اَخَذْنٰهُمْ بِالْعَذَابِ لَعَلَّهُمْ يَرْجِعُوْنَ
„Noi i-am luat cu osânda. Poate se vor întoarce!” – Sura Zukhruf (43): Versetul 48

---

iv)        O altă obiecție este că dezastrele de mare amploare cauzează suferinţe și celor nevinovaţi, cum ar fi copiii și celor pioși, chiar dacă ei nu au nici o vină. Răspunsul la acest lucru este că, atunci când credem în viața de apoi se presupune că ei ȋși vor primi răsplata în Ziua Judecății. Așadar, indiferent de greutăţile cu care se confruntă în această lume, ele vor fi transformate în beneficii nemaipomenite în viața de apoi. În același mod, tihna și confortul necredincioșilor din această lume vor fi compensate cu anumite dificultăţi ȋn viaţa de apoi. Avȃnd toate aceste adevăruri în minte, nu mai rămȃne loc pentru nici un fel de îndoială.



Pe scurt, islamul nu l-a socotit niciodată responsabil pe Satana sau pe alţi zei pentru calamitățile și problemele existente ȋn lume. Islamul crede în unicitatea lui Dumnezeu în sfera creaţiei și a harului. El consideră nenorocirea ca o pedeapsă directă a lui Dumnezeu și în același timp, nu există nici măcar o iotă de îndoială cu privire la dreptatea lui Dumnezeu.


Întrebare.2    



Nu este o necesitate a dreptăţii ca recompensa sau pedeapsa să se bazeze pe acțiunea directă a omului? În acest caz, mijlocirea este contrară justiției pentru că fiecare persoană rea trebuie să meargă în iad, indiferent de situaţie și să se confrunte cu urgia lui?


Răspuns
            A-i recompensa pe făcătorii de bine este o condiție necesară a dreptăţii, dar a-i pedepsi pe făcătorii de rele nu este un lucru obligatoriu pentru o persoană dreaptă. Dacă Dumnezeu pedepsește un făcător de rele, atunci acest lucru va fi în conformitate totală cu dreptatea, dar dacă El iartă un păcătos, atunci aceasta va fi ȋn armonie cu mila și generozitatea Sa. Mila este superioară justiției, ea nu este în contradicție cu justiția. De aceea Îl rugăm pe Allah astfel:


رَبِّ عَامِلْنَا بِفَضْلِكَ وَ لاَ تُعَامِلْنَا بِعَدْلِكَ
„O, Doamne, fă-ne nouă potrivit milei Tale și nu conform dreptăţii Tale.”


Întrebare .3   
Este de așteptat ca o persoană dreaptă să trateze pe toată lumea în mod egal și să nu acționeze ȋn mod nedrept. Cu toate acestea, vedem că între creaturi, în general și în rândul oamenilor în special, există o mare inegalitate în ceea ce privește aptitudinile, intelectul, înțelepciunea, memoria, ȋnălţimea, construcţia fizică, culoarea, averea, sărăcia, familia, etc. Acest lucru nu este împotriva dreptăţii?


Răspuns

1. Este adevărat că o condiţie a dreptății este de a da fiecărei persoane dreptul său (اِعْطَاءُ كُلِّ ذِىْ حَقٍّ حَقَّه), dar creaturile nu au nici un drept asupra lui Allah, ȋntrucȃt creaturile nu au existat deloc. Allah le-a dat fiinţă și le-a ridicat la diferite înălțimi de perfecțiune. De aceea creaturile nu au nici un drept asupra Creatorului. Dacă El dă cuiva mai mult și altuia mai puțin, atunci înseamnă că cineva are o parte mai mare din darurile Sale, iar celălalt nu are. Nimănui nu i s-a făcut nedreptate. Dacă cineva dă un leu unui cerșetor, o sută de lei altui cerșetor, o mie de lei unui al treilea și nu-i dă  nimic unui al patrulea, oare a făcut el nedreptate cuiva? A călcat el în picioare  drepturile cuiva? Categoric nu! Pentru că, dacă el a donat cuiva ceva, acest lucru a fost doar din cauza milei sale, iar cerșetorul care nu a primit nimic nu are nici un drept de a cere.
   

În afară de aceasta, conform tradițiilor, oricui i-au fost acordate mai puține daruri în această lume i se va da dreptul său ȋn viaţa de apoi.


2.         Allah, Cel Înţelept peste toate, a stabilit ordinea acestei lumi pe baza diferențelor din mai multe motive, dintre care unele sunt după cum urmează:


            i.          Fiecare sistem necesită anumite diferențe. Dacă nu există diferențe atunci acel sistem nu va funcționa. Dacă toate piesele unui ceas de mână sunt la fel în ceea ce privește mărimea și forma, poate oare ceasul să meargă? În mod similar, dacă fiecare creatură din lume ar avea aceeași putere, avuţie, culoare, etc., ar fi oare posibil ca lumea să funcţioneze?


            ii.         Aceste diferențe sunt și o sursă de testare a oamenilor. De exemplu, un cerșetor care este răbdător ȋn sărăcia lui, un om bogat care ajută un cerșetor, un om puternic care nu-i asuprește pe cei slabi, un om neputincios care-și îndeplinește obligațiile în ciuda obstacolelor. În acest fel, fiecare este testat și cȃntărit.


            iii.        Diferențele și variațiile sunt, de asemenea, un motiv de recunoștință și de adorare a Creatorului. Unul dintre cele mai minunate daruri ale lui Allah este aerul, dar pentru că această binecuvȃntare se găsește peste tot și tot timpul, omul nu a depus nici un efort pentru a obține acest dar neprețuit; nimeni nu are grijă de el și nu-i cunoaște cu adevărat importanța. Allah nu a distribuit darurile în mod egal între oameni, cel care este dăruit cu mai multe daruri trebuie să simtă că el a primit mai mult și trebuie să fie recunoscător față de El. Iar cel care a primit mai puține daruri trebuie să ceară mai multe și să se roage lui Allah în această privință. Este posibil ca darurile să se ȋnmulţească prin rugăciune.