Obiecţii ȋmpotriva credinţei ȋn dreptatea divină – Partea a II-a

Odată, când Hazrat Isa / Isus (a.s.) și ucenicii săi au trecut pe lȃngă o casă, au auzit zgomotulul muzicii, cântecelor și dansului. El a spus:
„Mâine, va fi doliu aici.”
A doua zi, când ucenicii săi au trecut pe lȃngă acea casă, nu existau semne de doliu. Ei i-au spus asta lui Hazrat Isa / Isus (a.s.) care, la rândul său, l-a ȋntrebat pe Hazrat Jibrail (a.s.). Jibrail (a.s.) i-a răspuns:

„Ceea ce ai prezis era pe cale să se ȋntample și era scris ca un șarpe să muște mireasa și mirele, provocȃndu-le moartea. Dar noaptea trecută, în timp ce mireasa stătea la ușă, a hrănit un cerșetor și i-a dat milostenie. Pentru această faptă admirabilă Allah a schimbat hotărȃrea Sa.”  (Biharul Anwar, vol. 4, p. 94 relatat de Amalie Saduq (r.a.))


[url=#_ftn1][/url]
O ȋntamplare similară este relatată și referitor la Profet (s.a.w.a.). [url=#_ftn2][/url](Biharul Anwar, vol. 4, p. 121 relatat de Tafsiri Ayyași (r.a.))[url=#_ftn2][/url]
A cheltui pe calea lui Dumnezeu, a face fapte bune, rugile, implorările, cererea de iertare, menţinerea legăturii cu rudele, etc. sunt câteva dintre cauzele care modifică hotărȃrea divină.
Prin urmare, soarta și destinul nu sunt fixe și imuabile, ci pot fi modificate. Când Amirul Muminin Ali (a.s.) se întorcea de la bătălia de la Siffin, unul dintre însoțitorii săi l-a întrebat:
„Lupta noastră împotriva sirienilor a fost predestinată?” El a răspuns:
„Da, O Şeikh! Nu călcați pragul vreunei uși și nu intraţi în nici o cameră fără ca totul să fie în conformitate cu hotărȃrea divină și cu destinul.”
La acestea, naratorul a întrebat: „Asta înseamnă că efortul nostru nu va aduce nici o răsplată?” El i-a răspuns:
 
مَهْ يَا شَيْخُ، لَعَلَّكَ تَظُنُّ قَضَاءً حَتْمًا وَ قَدَرًا لاَزِمًا لَوْ كَانَ كَذَالِكَ لَبَطَلَ الثَّوَابُ وَ الْعِقَابُ وَ الاَمْرُ وَ النَّهْىُ.
„Nu spune asta, o, Şeikh! Poate ai socotit hotărȃrea și destinul ca fiind fixe și de neschimbat. Dacă ar fi așa, recompensa și pedeapsa, porunca și interdicţia, toate ar deveni fără valoare.” (Biharul Anwar, vol. 5, p. 13 relatat de Uyuno Akhbar al-Reza (r.a.))


[url=#_ftn3][/url]
Vedem astfel că soarta și destinul nu sunt nici absolut fixe și imuabile, nici cauza constrângerii omului. Decretul și destinul divin continuă să se schimbe în funcție de caracterul și acțiunea omului. Allah Atotputernicul spune în Sfântul Coran:
إِنَّ اللهَ لاَ يُغَيِّرُ مَا بِقَوْمٍ حَتّٰى يُغَيِّرُوْا مَا بِأَنْفُسِهِمْ
„Allah nu schimbã starea unor oameni pânã ce ei nu schimbã ceea ce se aflã în suflete lor.” – Sura Ra’d (13): Versetul 11


Ȋntrebare:  

   
Dacă acțiunile omului sunt voluntare, atunci ce ȋnseamnă توفيق  și خذلان?


Răspuns:


توفيق  înseamnă asigurarea condițiilor de către Allah pentru ca fiecare om să poată ȋmplini un act obligatoriu sau să se poată abține de la un lucru interzis. توفيق  nu înseamnăجبر (constrângere, predestinare). Un prieten bun, un profesor înțelegător, o carte bună, un frate credincios, etc., sunt unele dintre acele توفيقات  care ajută omul să facă ceea ce este bine și să renunţe la ceea ce este rău. توفيق  este ca un versant de munte care-i facilitează omului coborârea. Cel care coboară face acest lucru prin propria sa voință liberă sau este obligat (de pantă) să facă acest lucru? El o face prin propria sa voință liberă. Desigur, această pantă doar îl ajută să coboare în siguranță și cu ușurință.


خذلان  înseamnă a nu pune obstacole în calea păcatelor. Aceasta nu înseamnă pregătirea terenului pentru a comite păcate, ci înseamnă lipsa de tawfiq pentru renunţarea la păcate. Imamul Sadiq (a.s.) a spus:
„Atunci când un rob acționează în conformitate cu poruncile lui Allah, acțiunile sale sunt în armonie cu poruncile divine ... Dar dacă un rob intenționează să nu se supună, iar Allah creează unele obstacole între el și păcatul pe care acesta intenționează să-l comită, atunci renunţarea la acest păcat este, de asemenea, datorită tawfiq-ului divin. Dar dacă Dumnezeu nu creează nici un obstacol între rob și păcatul pe care-l intenţionează să-l facă și el comite acest păcat, atunci înseamnă că Dumnezeu l-a făcut de rușine  (خذلان), nu l-a ajutat și nu i-a dat tawfiq să renunţe la acel păcat.” (Manil Akhbar, p. 21)


[url=#_ftn4][/url]
Ȋntrebare:      
O societate depravată și imorală, reaua creștere, educaţia greșită, etc. sunt factori care pregătesc terenul pentru comiterea păcatelor. Nu este omul o victimă a psihicului și a mediului?


Răspuns:       
Nu există nici o constrângere sau forțare din partea psihicului sau a mediului care să-l oblige pe om. Toate aceste lucruri care sunt prezentate drept constrângere a mediului și a psihicului sunt într-o „proporție potrivită”.  Persoana care comite păcate din cauză că este afectat de o societate stricată este oare ca persoana aruncată de pe munte, sau ca persoana care a coborât prin propria sa voință liberă, deși coborȃrea i-a fost ușurată de panta muntelui? Conștiinţa fiecărui om va mărturisi că ultimul exemplu este mai potrivit. O societate pervertită ușurează comiterea păcatelor, dar nu o impune omului.
Fie ca Allah Preaȋnaltul să ne includă printre slujitorii și ajutoarele Imamului Zamana (a.t.f.s.)! Amin.

---