nargis b
Mesaje : 59
Data de inscriere : 15/08/2014
 |  Subiect: Conceptul de ADL si importanta acestuia  Lun Sept 29, 2014 12:39 am | |
| Conceptul de Adl și importanța acestuia
În dicţionarul limbii arabe cuvântul adl este definit astfel: „a pune un lucru la locul lui” وضع الشيء في موضعه și „a-i da cuiva dreptul său” اعطاء كل ذي حق حقه . Prin urmare, un profesor care dă note mari unui elev slab și note mai mici unui elev inteligent și silitor a făcut o nedreptate celui din urmă și nu este drept și echitabil, deoarece locul potrivit pentru studentul slab este eșecul, iar locul meritat de elevul inteligent și muncitor este succesul.Dreptatea și nedreptatea sunt concepte naturale, de care fiecare om este conștient. Toţi oamenii, datorită naturii lor, iubesc dreptatea și urăsc nedreptatea. Natura omului nu poate accepta niciodată un dumnezeu care nu este drept cu creaturile și cu slujitorii Săi și care în schimb, ȋi asuprește.
Opresiunea și nedreptatea sunt efectele imperfecţiunii, defectelor, setei de putere și renume și ale altor păcate, în timp ce natura divină și esența Atotputernicului Dumnezeu este lipsită de orice fel de defect și greșeală.A respinge chiar și o singură consecinţă a credinței în adl este ca și cum am nega ȋntregul concept, iar aceste consecinţe sunt după cum urmează: (1) Înainte de a da orice fel de pedeapsă, este esențial ca oamenii să știe acest lucru. Prin urmare, dacă Dumnezeu i-ar pedepsi pe slujitorii Săi fără să-i informeze cu privire la consecințele acțiunilor lor, atunci acest lucru ar constitui o nedreptate. (2) Pedeapsa este doar pentru acțiunie intenţionate, săvȃrșite ȋn mod voluntar. În cazul în care cineva săvȃrșește o faptă fără să vrea, sau dacă este forțat să facă ceva și nu depinde de el să se abțină de la o anumită acțiune, atunci pedepsirea sa ar echivala cu nedreptatea. Acest principiu se află la baza tuturor discuțiilor despre Adl. Toate întrebările referitoare la libertatea de acțiune, la constrângere și la rolul pe care-l are omul în ceea ce privește propriile acțiuni pornesc de aici.(3) Răsplata și pedeapsa în conformitate cu fapta este una dintre rezultatele și consecințele dreptăţii divine.(4) Îndeplinirea promisiunilor este o altă necesitate a conceptului de Adl și o dovadă a înțelepciunii divine. Acest lucru devine evident atunci când facem trimitere la sensul literal al dreptății (așa cum am menționat deja, și anume „a pune un lucru la locul lui” și „a da cuiva dreptul său” sunt principalele criterii). Nu este necesară nici o altă dovadă, ȋntrucȃt sensul literal al cuvȃntului Adl este suficient pentru a stabili acest lucru. Atȃt Amirul Muminin Ali b. Abi Talib (a.s.), cȃt și Imamul Sadiq (a.s.) au descris Adl ȋntr-un mod clar, într-o tradiție foarte concisă: اَلْعَدْلُ اَنْ لَا تَتَّهِمَهٗ„Adl ȋnseamnă a nu-L acuza pe Allah” (că este nedrept atribuindu-I vreun act nedrept comis de oameni).[url=#_ftn1][1][/url][url=#_ftn1][/url] Trebuie să nu-L considerăm pe Allah ca pe un opresor sau tiran. Dacă cineva nu crede în acest lucru, atunci el Îl acuză pe Allah de asuprire și tiranie.Deși Adl este unul dintre multele atribute ale lui Allah, în școala de gândire șiită el este menţionat în mod independent, alături de Tawhid. Motivul pentru care el este atȃt de special și pentru care i se acordă o asemenea importanță este faptul că Adl (dreptatea divină) constituie baza credinţei ȋn profeţie și ȋn Qiyamat (viaţa de apoi). Una dintre cele mai importante dovezi pentru existenţa vieţii de apoi (Qiyamat) este necesitatea instituirii dreptăţii între un credincios și un necredincios. Din moment ce Allah Cel Atotputernic este drept, Qiyamat devine o necesitate. De asemenea, ȋntrucȃt Qiyamat înseamnă a cere socoteală și a răspunde pentru faptele comise, cum este posibil a-i trage la răspundere pe oameni fără ca mai ȋntȃi să fi fost preveniţi că li se va cere socoteală pentru faptele lor? Așadar, justețea divină și credința în Qiyamat formează baza pentru credința în profeţie, iar Imamat reprezintă actualizarea obiectivelor profeţiei.
Așadar, credința în Adl (dreptatea divină) dă naștere la trei principii ale religie. Am văzut în capitolul anterior că, deoarece oamenii nu au putut rezolva problemele legate de Adl, au înclinat spre necredință, dualism sau politeism. Dar Imamul Sadiq (a.s.) a precizat în mod clar care sunt cele două fundamente ale religiei, după cum urmează:اِنَّ أَسَاسَ الدِّيْنِ التَّوْحِيْدُ وَالْعَدْلُ „Cu siguranță, temelia religiei o reprezintă Tawhid și Adl.” [url=#_ftn2][2][/url]
[url=#_ftnref1][1][/url] Nahjul Balagha, Tradiţia nr. 470[url=#_ftnref2][2][/url] Biharul Anwar, vol. 5, p.17, relatat ȋn Tawhid de Manil Akhbar
(Cursul "Dreptatea divina", Hadi University)
| |
|
Calendar