As salam aleikum. Am primit permisiunea unei surori sunnite de a posta
un articol, scris de aceasta, referitor la evenimentele tragice
petrecute la Karbala. Desi am vazut in Liban cum invatati sunniti si
shiiti comemorau impreuna evenimentul de la Karbala, plingind si
meditind impreuna asupra acestui sacrificiu unic din istoria islamica,
m-a surprins curajul si sinceritatea surorii care a abordat subiectul in
contextul unei comunitati musulmane romanesti foarte refractara la
orice subiect cu implicatii sectare.
Bătălia uitată- Karbala
Scriu despre Karbala deşi sunt musulmană sunnită. Unii mă vor condamna
pentru că am abordat acest subiect, îmi asum consecinţele , ştiu am
abordat un subiect tabu- incomod şi uneori minimalizat ca fapt istoric.
Adeseori Aşura, Kerbala sunt mediatizate doar datorită ritualurilor
sângeroase care au loc în unele comunităţi şiite. Acele ritualuri
captează atenţia în detrimentul semnificaţiei adevărate a evenimentului
comemorat în acele zile, care sunt zile triste şi o dureroasă palmă pe
obrazul unităţii islamice, din păcate mulţi musulmani şi nemusulmani
vorbesc despre Aşura doar din perspectiva lor pur personală sau din ceea
ce li s-a implementat în minte.
Mulţi dintre cei care înfierează acest eveniment trist din istoria
islamului nu au aprofundat tema. Vocile musulmanilor sunniţi, mă refer
la istorici, la teologii contemporani încearcă să-i ofere bătăliei de la
Kerbala locul meritat în istoria islamului. Tot ce s-a întămplat acolo
este anormal şi neislamic. Au fost încălcate grosolan cele mai
elementare drepturi ale combatanţilor şi civililor. Femei şi bărbaţi
musulmani şi-au pierdut în acele timpuri viaţa doar pentru că au ales să
fie alături de nepoţii profetului Muhammad – pacea şi binecuvântarea să
fie asupra lui. Acei oameni au murit atunci pentru a apăra nişte valori
în care credeau şi pe care le respectau. Au plătit cu viaţa lor.
Sunniţi sau şiiţi ar trebui să luăm exemplu de la acel mic grup de
oameni care s-a sacrificat în numele acelor valori.
Mulţi dintre cei care au luat parte la această bătălie ar putea fi un
exemplu de credinţă autentică. Zainul Abidiyn ar putea fi un exemplu de
bunătate. Zeinab ar putea şi ea să fie un model pentru musulmanii
zilelor noastre. Ea a avut curajul să înfrunte un tiran şi să îi
reproşeze deschis că i-a nedreptăţit şi a încălcat normele islamice. De
fapt bătălia de la Kerbala a fost o bătălie în care nimeni nu a avut de
câştigat, ci doar de pierdut, în acea zi lumea islamică a pierdut cel
mai important lucru- unitatea. Relatarea profetului Muhammad- pacea şi
binecuvântarea fie asupra lui în care acesta a susţinut că ,, musulmanul
îi este frate musulmanului,, a căzut în disgraţie în acea zi. Dacă
bătălia de la Kerbala ar fi avut loc în zilele noastre, comportamentul
lui Iezid ar fi fost puternic condamnat de către comunitatea
internaţională. Dar în acele timpuri lumea se conducea după alte
reguli.Sekina- copila care a fost întemnitaţată ar fi fost considerată
un erou , dacă ar fi trăit în zilele noastre. Dar din păcate despre ea
se vorbeşte prea puţin. Nici măcar nu mai este inclusă în culegerile
despre copiii musulmani de excepţie din istoria islamului timpuriu.
După ce am citit despre bătălia de Kerbala zile întregi când vedeam un
pahar cu apă, îmi reaminteam că la Kerbala, apa- miracolul vieţii
noastre a fost cerută în acele zile de război, însă această cerere a
fost refuzată celor din familia profetului şi susţinătorilor lor. Astăzi
când se vorbeşte despre Kerbala se spune adesea că ea este un loc de
pelerinaj la fel de important pentru şiiţi ca şi Mecca. Dar se uită să
se precizeze de ce acest oraş a căpătat această semnificaţie. Pentru că
acolo un credincios musulman a încercat să-l facă pe un tiran să
înţeleagă că încalcă normele islamice. S-a dorit ca Husein, nepotul
Profetului Muhammad- pacea şi binecuvântarea fie asupra lui să semneze
un pact cu un conducător corupt precum Iezid, care de fapt avea doar
intenţia să răzbune moartea unor strămoşi, în bătălia de la Badr.
Din păcate umbra lui Iezid bântuie prin lumea islamică, personalizată de
comportamentele unor dictatori arabi care îşi închipui că îşi pot
asupri la nesfârşit poporul.La Kerbala răul a invins binele şi i-a
deschis calea pentru a stăpâni lumea. Cred că nu e nimic greşit să
discutăm despre bătălia de la Kerbala şi să o includem în manualele de
istorie a islamului, indiferent de orientarea noastră. Eu nu sunt nici
istoric, nici teolog, sunt doar o femeie musulmană sunnită care a fost
profund impresionată de acest eveniment, pe care încerc să îl înţeleg şi
din care pot să extrag multe învăţăminte, dacă aş fi trăit în acele
timpuri aş fi fost alături de imam Hussein, necondiţionat şi aş fi fost
onorată că am fost de partea cuiva care încerca să apere adevărul şi
islamul. Kerbala este o lecţie de curaj şi de sacrificiu. Ar trebui
predată în şcoli, analizată ca eveniment istoric important şi nu
ascunsă.mistificată, mutilată, arătată cu degetul de cei care nu vor să
vadă dincolo de aparenţe şi de schismă.
Bătălia de la Kerbala este un eveniment dureros din istoria islamului, e
un moment care ar trebui celebrat doar vorbind despre el, cu discreţie
şi decenţă. Ea e rana istorie islamice, dar aceasta nu înseamnă că
trupul nostru ar trebui rănit în fiecare an, pentru că oricât de mult
ne-am manifesta durerea , istoria nu se mai schimbă. Bătălia de la
Kerbala a fost una în care s-a dorit să se reformeze naţiunea islamică-
prin reformă ar trebui înţeles repunerea în drepturi a normelor
islamice, nepotul profetului Muhammad- Hussein şi-a dorit să propage
binele şi să interzică răul.
Întradevăr
''omul va fi în pierdere cu excepţia celui care crede şi împlinesc fapte
bune şi se îndeamnă unul pe altul către Adevăr şi se îndeamnă unul pe
altul la răbdare.'' ( Coran - capitolul Al-Asr)
Lun Iul 27, 2015 5:01 am Scris de 
Calendar
Subiect: Bătălia uitată- Karbala 