DIN OPÉRELE COMPLETE RISALE-I NUR=>AL DOUAZECI ŞI TREİLEA CUVANT-Autor BEDİÜZZAMAN SAİD NURSİ

Ne vom referi numai la cinci din mule de frumuseti, binefaceri ale credintei (ín Allah). Aceste frumuseti şi binefaceri le vom expune ín cinci puñcte.

Punctul 1: Omul, numai prin credinta divina ajunge ín gratule divine, la Allah, işi cucereşte locul binemeritat ín Rai. Necredinta şi nedreptatea íl degradeazã pe om, íl determina sã ínnoate ín mizerie moralã. Locul lui (dupã moarte) va fi Iadul. Credinta divina íl ínalta, íl ínnobileazá pe om şi íi dã o valoare. Iubirea divina este cea care íl ajutã pe individ sã-si desfäsoare puterea creatoare, sä atingã perfectiunea moralã. Negarea divinitãtii (lui Allah) il înjoseşte, îl lipseşte pe om de frumusetea moralã, de har. Necredinciosul se Inchina numai materiei (bunurilor materiale). Numai cã, bunurile lumeşti sunt trecãtoare, pensabile.

Sã íncercãm sã ilustram prin exemple concrete cele afirmate mai sus. De pildã, sã ne referim la valoarea artistica (istoricã etc.) şi valoarea intrinseca (materiala) a unui bun, a unui obiect creat (fabricat) de om. Cele douã valori cuprinse ín obiectul realizat de om, uneori sunt egale, uneori valoarea materiala o depãseste pe cea artistica (istoricã) sau invers. De pildã, câteodatã o bucata de metal, valorând cinci lei, ínglobeazã o valoare artistica tot de cinci lei. Se íntâmplã ínsã uneori ca acelaşi metal (de cinci lei) sã înglobeze o valoare artistica, sau istoricã, de un milion de lei. Mai trebuie amintit faptul cã valoarea artistica a acestui obiect, adicã valoarea realã, poate fi stabilita numai de catre un artist, de un cunoscãtor. Dacã obiectul respectiv va fi dus la о piata obisnuitã, la о piata oarecare de metal brut, nu va costa decât cinci lei.
La fel se íntâmplã şi cu omul. El este о creatie divina ce ínglobeazã in sine cele douã valori amintite mai sus. Omul este cea mai desãvârsitã, cea mai valoroasã opera a lui Allah, din tot universul. Stim cã Allah este creatorul întregului univers.
Intreaga capacitate de creatie, frumusetea artistica şi moralã a omului sunt puse in valoare, scoase in evidentã numai prin lumina credintei divine. Valoarea omului se mãsoarã in raport de puterea sa creatoare, de faptele sale, trãsãturile şi frumusetile sale morale. Omul se deosebeşte de animale (dobitoace) tocmai prin puterea sa creativa, prin trãsãturile sale psihice şi morale. Omul, lipsit de aceste valori, nu se deosebeşte cu nimic de un animal ordinar.
Necredinciosul, pãgânul, insultatomi, despotul este lipsit de valoare, innoatã in mizerie moralã, nu se deosebeşte cu nimic de o fiara. Un asemenea om (creatura) este incapabil sã produca о valoare, sã faca o faptã bunã, duce o viatã care nu se deosebeşte cu nimic de viata unui animal.

Punctul 2: Credinta divina este о astfei de lumina care il lumineazã pe om, il scalda in razele sale, lumineazã întreg universul, pune in evidentã trãsãturile nobile, inãltãtoare, ale omului, dãruite de catre puterea divina. Secretul putera divine vom încerca sã-1 explicam prin versetul:


din Coran.

In versetul amintit, este imaginât un tablou alcãtuit din doi munti la fel de inalti. între aceşti munti se aflã un pod foarte ìnalt. Sub pod o prãpastie adâncã. De jur împrejur este întuneric beznã. Mä aflu pe acel pod. Mã uit ín dreapta, observ un imens mormânt. Mä uit ín stanga: munti invãluiti ín întuneric şi furtuni. Prívese ín jos, un abis fãrã fund. Singurul obiect de iluminat in bezna din jurul meu este о lanterna cu lumina foarte slabã. Folosind aceastã lanterna cercetez ìmprejurul meu. în lumina slabã a lanternei observ о lume, un tab-lou sumbru. La capãtul podului se aflã balauri, lei, fiare. Rotesc lanterna de jur ìmprejurul meu, vãd acelaşi tablou sumbru: balauri, lei, fiare sãlbatice. Mã îngrozesc şi izbesc lanterna de pãmânt, o fac tãndãri.
Atunci se produse o minune, un soc. In momentul izbirii lanternei de pâmant, se produse о lumina puternicã, о lumina asemãnãtoare cu lumina muitor becuri aprinse la apãsarea unui comutator. Toatã zona se umple de lumina, razele de lumina inunda peste tot, scalda totul ín lumina. Acum imi apar in fata ochilor chipurile adevãrate ale lucrurilor, care imi apãreau distorsiónate, deformate, la lumina obscura a lanternei consumate.

Observ cã podul se aflã într-un loc obişnuit, pe о câmpie íntinsã, chiar pe un bulevard. Observ cã tabloul sinistru din partea dreaptã, plin de ruine înfricoşatoare, este in realitate un loc frumos, cu gradini şi lume aleasã.Muntii înnecati in beznã, bântuiti de furtuni, in lumina becurilor apar cu totul altfel. In aceşti munti şi dincolo, in spatele lor, se observa locuri minunate de odihnã şi distractie. Se mai observa cã balaurii, leu si fiarele sãlbatice pe care le väzusem in lumina obscura a lanternei sunt in realitate falnice cãmile, boi, oi, capre.
Sunt multumit cã s-a sfârşit coşmarul optic din cauza luminii obscure; îngân de bucurie versetui "Elhamdülil¬lah alea nuri iman" şi versetui
şi mä trezesc la realitate.
Muntele din povestire simbolizeazã inceputurile vieta, existentei. Adicã lumea in care trãim. Podul simbolizeazã drumul vietii. Intinderea din dreapta mea timpul trecut, iar cea din stanga mea timpul viitor. Lumina slabã (lanterna de buzunar) indica lumea primitiva, egoista, cu vederi inguste, idolatra, pagana. Chipurile distorsiónate de balauri şi fiare sãlbatice simbolizeazã intâmplãrile şi evenimentele omenirii.
In concluzie: un om primitiv, lipsit de lumina credintei, de iubire divina, vede lumea şi viata la razele obscure ale acelei lanterne de buzunar.

Decade in situatia

Daca îşi umple inima cu crendinta ín Allah, accepta ideile generoase ale Islamului, atunci observa lumea şi viata în lumina strälucitoare, realä, descrisã mai sus. Credinta în Allah face ca Universul sã se umple de lumina, sã strãluceascã ca ín timpul zilei. Lumea citeşte versetul

în situada data, trecutul nu mai apare în ruini déprimante, ci plin de optimism, bucurie, lumina, fericire. Oamenii îşi mãrturisesc credinta prin "Allahu Ekber" îşi vãd liniştiti de viatã, mãrturisind prin rugãciuni iubirea divina.
Cel care crede ín Allah, privind ín stanga lui, ín loc de munti cufundati în întuneric, învâluiti de nori negri şi furtuni, vede gradinile Raiului cu frumusetile şi bogãtiile sale.

Punctul 3: Credinta înseamna şi lumina şi putere. Evident, credinta adevãratã, iubirea sincera fata de divinitate îl întareşte pe om, il face invincibil ín fata greutãtilor vietii, in fata Universului. El se supune astfel,credintei şi ocrotirii lui Allah. îşi traieşte viata in Uniste, încredintându-şi destinul şi soarta puterii divine. Apoi, i se va hãrãzi о alta viatã, tot atat de seninã, in Rai. Cel care este lipsit de credintã şi iubire divina, este lipsit şi de Uniste sufleteascã, este luat şi izbit de valurile vietii de toate malurile. Dar sã nu fiu greşit înteles. A-ti încredinta destinul lui Allah, nu înseamna sã adopti o pozitie pasiva în fata íntâmplãrilor şi a destinului; înseamna sã descoperi cauzele fenomenelor şi eveni-mentelor, sã lupti, ínsã sã tii seama de Allah, sä te bazezi pe sprijinul şi ocrotirea divina.

va urma.

قُلْ مَا يَعْبَؤُا بِكُمْ رَبِّى لَوْلاَ دُعَآؤُكُمْ

اُدْعُونِى اَسْتَجِبْ لَكُمْ

PARTEA A 2-А

CINCI ELEMENTE (FACTORI) CARE PRODUC FERICIREA SAU NENOROCİREA OMULUI

(Omul este cea mai frumoasã, cea mai interesantã creatie a divinitãtii. Astfel, el (omul), a fost înzestrat cu cele mai ìnalte calitãti sufleteşti şi mintale. El este în stare sã pãtrundã tainele tuturor lucrurilor din Univers, sã se ìnalte cu sufletul şi credinta pânã la Allah. Avånd ín vedere şi luând ín consideratie virtutile amintite, am stabilit urmãtoarele cinci elemente care sunt menite sã-l ìnalte, sau sä-l coboare pe om)

PRIMUL TALC: Omul depinde de foarte multi factori ai Naturii, ai Universului. Nevoile lui sunt nesfârşite... Omul este veşnic avid. El este ín stare sã doreascã nu numai o singurã floare, ci tóate florile de primavara. Doreşte cu aceeaşi ardoare sã vada un prieten sau pe Allah.
Altfel spus, omul este doritor întotdeauna sã-si viziteze un prieten aflat departe de el, simte uneori nevoia sã se întâlneasca, sã-i audã vorbind pe cei dragi care nu mai sunt ín viatä, ín fine, omul, dupã ce işi traieşte viata pãmânteascã, moare. In acest fel, închide usa unei lumi si deschide usa celeilalte lumi, o lume adevãratã, o lume vesnicã si felicita. Tóate aceste lumi, aceste realitati, au un creator, care se numeste Allah.
Hei omule, numai iubirea divina, iubirea de Allah, va face ca tu sã fi mai presus de toate celelalte fante. Dacã îti pierzi credinta in Allah, devii un biet animal; devii o fiintã mai neínsemnatã decât furnica şi albina, mai neputincioasã decât aceste creaturi, devii mai dãunãtor, mai periculos decât ciuma.
Omule, in tine zac douã forte! Prima fortã este cea care creazã, este forta binelui; cea de a doua este distructivã, forta care aduce necazuri şi nenorociri. Forta creatoare este mai slabã si neínsemnatã chiar decât forta albinei, furnicii, forta unei muşte sau a unei vrãbii; ín schimb, puterea ta distructivã este in stare sã dãrâme muntii şi cerul, sã distrugã Terra. Puterea ta este neíndestulãtoare atunci când trebuie sã faci o faptã bunã şi de aceea îti permite sã te íntinzi doar atat cât îti ajung mainile, ínsã forta rãului este nestãvilitã, nestãpânitã.

De pildã, insulta (blasfemia) este un lucru rãu, ceva devastator, ceva respingãtor. Insã ea singurã poate sãproduca întregii omeniri, întregului Univers neajunsuri si daune incomensurabile.
Deoarece, existenta, Universul, are o uriasã menire. Existenta (Universul) este oglinda, opera divinitätii, a lui Allah. oL-~5- يُبَدِّلُ اللَّهُ سَيِّئَاتِهِمْ حَسَنَاتٍ Insulta, blasfemia aduce prejudica grave operei divine, neagã şi urâteşte universul feerie, frumusetea operei divine, existenta ce ne ínconjoarã.
în concluzie: supunerea oarbã vointei Satanei íl de¬termina pe om sã sãvârseascã fapte oribile, rele, nebãnuite. Insã acel om, stãpânit de puterea diavolului, este incapabil de fapte frumoase. Evident, un asemenea ins distruge o familie într-o singurã zi, dar nu poate sã o refacã nici ín 100 de zile. Singurã cale a eliberãrii din puterea diavolului, din puterea rãului este credinta şi iu¬birea de Allah şi stãvilirea poftelor nesãbuite. Aceasta este Formula secreta, salvatoare.
Omule, intrarea ta in Rai sau ín lad este determinata de propriile tale fapte, de binele şi rãul pe care il savârşeşti in viatä, de numärul faptelor bune sau rele.

AL DOILEA TALC: Omul are douã caracteristici esentiate: 1. Existenta fizicã. 2. Existenta spiritualã, apartenenta spritualã de divinitate. Existenta fizicã a omului este foarte fraglia şi de о durata foarte scurtã. Viata fizicã a omului este atât de fraglia, ìncàt seamãnã cu un fır de ata, se poate rupe ín orice moment. Omul este o biatã fiintä a cárei existentã pe pãmânt dureazã numai câteva clipe ín eternitatea ínconjurãtoare.
A doua característica consta ín faptul cã el (omul) este o fiintã slabã, neputincioasã. Aşa l-a creat Allah pe om. El are nevoie de sprijinul şi ocrotirea divinitãtii in acest univers imens.
Evident, omul, in realitate, seamãnã cu un bob de samanta. Samanta este dotata de catre Allah cu tot ceea ce îi trebuie pentru a incolti, a creste şi a da roade. Aşa şi omul. Allah l-a inzestrat pe om, íncã de la naştere, cu tot ceea ce îi este necesar ca sã creascã, sã se dezvolte, sä se maturizeze, sã munceascã, sã creeze şi sã lase urmaşi. Allah l-a dotât pe acel embrión, care va deveni om, cu tóate organele şi caracteristicile ín devenire, l-a mai dotât şi cu un program pentru durata lui de viatä fizicã şi spiritualã.
Dacã aceastã sãmântã, acest embrión, este udat cu apa sfintitã a Islamului , atunci el va deveni o vietuitoare perfecta, o adevãratã podoabã a universului, un rod util si folositor societãtii, un autentic intelectual.

Evident, adeväratul progres, creierul, puterea imaginativa, date individului de catre Allah. Omul, cu cre-dinta ín Allah şi prin munca efectuatã (cu calitãtile fızice şi spirituale cu care a fost dotât de catre divinitate) realizeazã progresul şi opérele nemuritoare din jurul Sãu.
Sã ilustram gândurile noastre cu cateva exemple din viata unui oarecare oraş. Sã presupunem cã mã aflu íntr-un oraş. Vãd in fata mea palate. Observ la intrarea unuia dintre aceste palate multa lume veselã, oameni care se distreazã. Stãpânul palatului stã la intrarea clãdirii şi se joacã cu un câine. La intrarea in clãdire se aflã un grup de doamne care discuta. Fete tinere îi distreazã pe bãieti. Se aflã şi portami care stã teapãn, având alura unui adevãrat comandant. Deduc cã toatã suflarea din palatul respectiv nu lucreazã, ci numai se distreazã. Mai deduc cã ín clãdire n-a mai ramas nimeni, clãdirea este goalã. Viata colectivitãtii umane din clãdirea respectiva se desfãsoarã nu ínlãuntrul clãdirii, ín aparta-mente, ci pe strada.
Apoi mã índepãrtez de clãdirea amintitã şi mã apropii de alt palat. Observ, la intrarea ín clãdire, un câine floras şi un portar sobru şi conştiincios. Intrãm ín clãdire. Vãd ín interiorul clãdirii mare animatie; toti oamenii fac cate ceva. Oamenii din apartamentele clãdirii nu lâncezesc, ci fiecare face ceva, desfäsoarä o activitate. Doamnele, de pildã, nu stau la taclale, creazä multe şi felurite lucruri de mânâ, se ocupä cu administrarea şi îngrijirea palatului. Intr-un alt apartament, copiii ínvatã carte. La ultimul etaj se aflã regele şi premierul sãu, care se strãduiesc sã stabileascã o serie de mãsuri privind viata, siguranta, buna desfaşurare a muncii locatarilor din clãdirea respectiva.
Aceeasi atmosfera domneste ín tot orasul. Locatarii unor clãdiri s-au revãrsat pe strazi, îşi consuma timpul numai cu distractii, iar cei ai altor clãdiri stau pe locurile lor şi muncesc conştiincioşi. Aflam cã primii nu sunt musulmani, sunt necredincioşi, iar ceilalti, cei care muncesc, sunt musulmani. Mai observ într-un colt o clãdire pe care se aflã о placa pe care stã scris "SAID" (Fericit, cu credintä ín Allah). Acest cuvânt are semnificatia de feliciti, de cei cu credintã. Mã trezesc. Acum sã tãlmãcim cele relátate:
Oraşul despre care am relatât semnificã lumea ín care trãim. Fiecare din palatele descrise semnificã un om. Locuitorii clädirilor despre care am vorbit simbolizeazã câte un organ al omului: ochii, urechile, inima, conştiinta, sufletul, mintea etc. Omul, utilizând cu folos şi cu fricã de Allah inima, mintea, mainile şi urechile sale poate sã fie de folos societãtii, altminteri, el este nefolositor, ba chiar dãunãtor si imoral.
Portarii şi câinele semnificã conducerea şi protectia împotriva relelor umane. Fericirea şi liniştea oamenilor depinde de competente şi calitatea conducerii şi de ordinea impusä de cei care conduc societatea.

AL TREILEA TALC: Omul, prin constructia sa fizicã şi prin activitatea sa, prin puterea sa limitata, este un animal neputincios. Neputinta şi lenevia omului au fost transmise chiar şi animalelor pe care le-a domesticit. De pildã, o capra sau un bou (taur) domesticit, in comparatie cu cei aflati in libértate (sãlbãticie) este mult mai lipsit de agilítate şi abilitate. In ciuda acestei neputinte, Allah l-a dotat pe om cu înşuşiri care sã-i ínlesneascã o viatã mult mai ampla, mult mai lunga, chiar dincolo de viata pe acest pãmânt. Omul are putinta neíntâlnitã la celelalte vietuitoare, putinta de rugãciune, de invocare a puterii divine şi a protectiei si a ajutorului lui Allah. Puterea divina a creat o multime de forte fizice, chimice, vietuitoare şi plante care sä fie in folosul omului.
Omul, dacã se limiteazä numai la viata lumeascã, neluând ín seamä faptul cã el a fost creat de catre Allah pentru o viatã eterna, atunci îşi limiteazã mult viata şi posibilitadle de a se bucura de viatã.
însuşirile şi posibilitadle multiple ce au fost puse la dispozitia omului, dar nu au fost folosite de acesta, ín Viata de Apoi vor protesta cã n-au fost utilizate, cã au zäcut färä folos.
De fapt, omul se distinge de animale, tocmai prin faptul cã el a fost sortit de catre Allah sã trãiascã atât о viatã pãmânteascã, cât şi o viatã de apoi, dincolo de mormânt. Animatele trãiesc numai prezentul, nu-si cunósc trecutul (istoria), iar viitorul nu le intereseazã. Pe când omul nu este aşa, el trebuie sã-si cunoascã trecutul, iar viitorul cu atât mai mult, inclusiv Viata de Apoi, şi sä se pregãteascã pentru aceastã viatã.
Sã ilustram cele spuse mai sus cu câteva pilde:
De exemplu, un om care pune ín buzunarul servitorului sãu 10 galbeni şi il trimite ín târg sã-si cumpere un costum.
Acelaşi om îşi cheamã un al doilea servitor şi îi dä 1000 de galbeni şi o lista cu о serie de note; i le pune in buzunar şi il trimite in târg sã cumpere cele cuprinse in biletelul respectiv.
Primul servitor îşi cumpärä cu cei zece galbeni un costum splendid. Al doilea servitor, lipsit de minte, nu se uitã pe biletel sã vada ce are de cumpãrat, se ia dupä primul servitor şi dându-i negustorului de la care s-a cumpãrat costumul cei 1000 de galbeni, cere un singur costum. Negustorul necinstit ia cei 1000 de galbeni şi îi dã doar un singur costum pentru 1000 de galbeni. Evident, este lesne de înteles ce a urmat din partea stãpânului pentru cel de-al doilea servitor. Pilda la care ne-am referit arata unde duce nefolosirea calitãtilor cu care a fost înzestrat omul de catre Allah.
Hei omule, tu, care eşti îndragostit de plãcerile ace-tei lumi, dar uite cã mai exista şi о lume de apoi, ascultã câteva pilde care o sã-ti foloseascã!
Pilda respectiva o s-o dau luându-mã ca exemplu chiar pe mine. Plec la un drum lung, adicã sunt trimis. Cel care mã trimite ín cãlãtoria respectiva îmi spune cã a investit ín mine 60 de galbeni, ínsã mai primisem din suma respectiva, in mai multe rate, câte 10 galbeni.
Pornesc la drum; poposesc la un han; joc cãrti şi pierd toti galbenii (10) la jocul de noroc. Rãmân fãrã nici un ban şi cu mii de remuşcâri. Sunt intr-o stare disperata. Atunci apare un om in camera mea din han şi mã povatuieşte sã nu mai procédez aşa, ci о parte din bani sã-i pãstrez ca sã-mi pot continua drumul şi sã pot ajunge la destinatie. Mã povãtuieste sã pun de-o parte jumãtate din suma ce o s-o mai primesc, iar cu cealaltã jumãtate sã-mi plãtesc cheltuielile de cãlãtorie. Eu nu accept. Atunci omul respectiv mã sfãtuieste sã economisesc mãcar 1/3 sau 1/4 din sumã, ínsã eu nu accept. Omul se supãrã şi dispare din camera mea.
Deodata situatia se schimbã. Mã trezesc cãlãtor íntr-un tren,íntr-un túnel. Mã aflu lângã mecanic. In dreapta si stanga mecanicului se aflã nişte flori şi fructe foarte frumoase. Intind mâna sã rup o floare şi sã iau un fruct. Nu reuşesc; fiorile şi fructele au spini, mi se umplu mainile de sänge. Nu reuşesc, mã dor mainile. Aud о voce: "Dacã plãtesti cinci piaştri- îmi spune vocea- ai sã poti lua flori şi fructe cât poftesti".
Observ deodatã cã ne apropiem de ieşirea din túnel, ínsã la ieşirea din túnel observ nişte gãuri. Aflu cã ín gãurile respective sunt aruncati cãlãtorii din tren; observ şi gaura ín care voi fi eu aruncat.
La marginea gãurii mai observ douã pietre funerare, pe care sta scris cu lite-re mari cuvântul "SAID" (Cu credintã in Allah). Mi-a parut räu, am exclamât "vai".
Apoi am auzit vocea omului din han:
- Ti-a venit mintea la cap?
- Da. Mi-a venit, ínsã nu mai am putere.
- N-ai íncotro, pocãieste-te.
- M-am pocãit.
In momentul acela m-am trezit. Am observât cã nu mai sunt cel care am fost, acum sunt altul.
In continuare sã íncercãm sã tãlmãcim cãteva din cele povestite mai sus:
Drumetia despre care am vorbit, semnificã naşterea, copilãria, viata, moartea şi Judecata de Apoi prin care trece un om. Cei 60 de galbeni sunt cei 60 de ani de viatã ai omului. Când eram la han aveam impresia cã împlinisem 45 de ani. Urmãtorii 15 galbeni erau cei 15 ani din viatã pe care trebuia sã-i consacru pentru pregãtirile ín vederea Vietii de Apoi. Hanul semnificã Istanbulul. Trenul simbolizeazã timpul, fiecare vagon simbolizeazä un an, iar tunelul viata omului pe aceastã lume. Piata celor 5 piaştri ínseamnã necesitatea ca omul sã duca o viatã cinstitã, onesta.

AL PATRULEA TALC: Omul este un fel de copil rãsfãtat al Universului. In slãbiciunea omului rezidã o mare putere, iar in neputinta lui o mare fortã. Sã íncercãm sã explicam aceasta printr-o comparatie: Neputinta, slãbiciunea unui pui de gãinã ín fata duşmanu lui, о determina pe gãinã sã se arunce, sä se repeadã ca un leu pentru a-şi apara puiul, aşa cum se íntâmplã şi cu celelalte vietuitoare.
Aşa se íntâmplã şi cu puiul de om, copilul mie. El obtine de la mamã tot ce doreşte prin plans, prin scâncete. Plânsetul copilului constituie neputinta, slãbiciunea lui, ín care rezidã forta care о determina pe mamã sã se supunã vointei lui. însa, de pildã, dacã acel copil ar avea pretenda sã obtinã ceea ce dores-te nu prin nevoia şi necesitatea exprimatã prin plans, ci prin forta şi autoritatea sa, in mod sigur cã nu va putea sã le obtinã.
Dacä extrapolam judecata amintitã pe plan universal, pe planul existentei umane, putem sã afirmam cã toatä civilizaria, ştiinta şi alte elemente naturale şi tehnice ale omului, se datoreazã fortei ce s-a nãscut din slãbiciunea, neputinta omului ín Univers. Allah a damit omului mintea, ratiunea, vointa, ochii, urechile şi tóate celelalte simturi pentru a putea exista şi a supravietui in universul atat de nepropice pentru el. Numai Allah este cel care il ajutä pe omul, care se taraste pe pãmânt ca un şarpe fära picioare, cu mãtasea fabricatã de un vierme mie, ca şi cu mierea fäcutä de o gâzã veninoasã (albina).
Hei omule, sã ştii cã tot ce realizezi se datoreazã vointei si puterii date de catre Allah, altminteri eşti о fiintã firavã şi neajutoratä. Aşa cã, sã nu te apuce îngâmfarea şi lauda de sine.
Putem sã afirmam ín acelaşi timp cã tu, prin índatoririle tale fatã de putera divina, ocupi un loc important ín universul nostru, tu eşti calatorul cel mai de pret al Universului, tu intelegi prin ratiune Universul, pãtrunzi in Univers, desluşeşti Universul, eşti stãpânul Universului, maestral Universului. Tu poti sã afirmi cã Allah ti-a daruit tie aceastä lume; ai devenit stãpânul lumii in care trãiesti; lumea aceasta este odaia ta, Soare-le şi Luna sunt lãmpile care îti lumineazä locuinta, primãvara este un buchet de fiori care ti se oferã, vara şi toamna o masã bogatã pregätitä pentu tine; animalele şi vietuitoarele gránele şi plantele, tóate sunt averea ta.
în sfârşit, dacã îti vei pleca urechile la spusele satanei ai sã decazi íntr-o cruntä mizerie (materiala şi moralã); dacã îti vei ínãlta iubirea şi credinta catre Allah ai sã te inaiti catre perfectiune, ai sã de vii stãpânul necontestat al Universului.

AL CINCILEA TALC: Omul a fost trimis in aceastã lume in calitate de musafir trecätor. A fost dotât cu calitäti deosebite. Potrivit calitätilor sale, a primit din partea divinitätii misiuni importante. Allah a stabilit puternice stimulerne şi nemaipomenite presiuni asupra omului pentru a-l determina astfel sã-si índeplineascã misiunile ce i-au fost încredintate.
lata, omule, dupä ce ai sosit ín Univers, ai fost înzestrat cu doua însuşiri: prima consta în a crede şi a iubi fãrã a vedea (pe Allah) iar a doua consta în a crede şi a iubi contemplând opera divina materiala.
Este vorba de cerul şi pamântul vizibil cu ochiul, capodopera divine.
Prezenta divina este perceputã şi cu inima, fåra a i se vedea chipul, orientându-ne astfel credinta şi iubirea catre Allah.
Omul îşi exprima credinta şi iubirea de Allah prin "Maşallah", "Berekeatullah",' "Sübhanallah" şi "Allahu Ekber".
Musulmanul îşi exprima iubirea divina, rugäciunea în modul indicat mai sus.
Mai apoi vede cã un Creator Unie îşi pune amprenta unicitãtii sale pe toatã Creatia Sa, pe fiintele din Palatul Creatiei; amprentä unica, specifica lui şi a cärei artä este inimitabilã. El marcheazã astfel, semnul Unicitãtii şi punând stindardul veşniciei în Universul nesfârşit, îşi declara Prea Mãretia. Astfel, i se va rãspunde cu pioşenie, cu credinta si cu recunostitä.
Numai cu о astfel de credinta omul poate fi o fiintã omeneascã ín adevãratul sens al cuvântului şi poate demonstra cã este cea mai bunã creatie care, primind binecuvântarea credintei devine o fiintã demnã de încredere.
Ei, omule nefericit! Tu, cel ce te îndrepti înspre pierzanie! Ascultã-mã! Chiar daca am vãzut şi eu, ca şi tine, frumusetea şi plãcerea lumii generate de betia tineretii, ín momentul ín care am trecut de la betia tineretii la zorii bãtrânetii, am vãzut fata cea adevãratã a lumii; cea índreptatã spre noi era atat de urâtã in vreme ce aceea adevãratã, cea dinspre viata de Apoi era atat de frumoasã. Şi daca vrei sã o vezi şi tu, priveşte ceie douã table ale adevãrului:

Prima tabla: Descrie realitatea lumii decadente pe care o percepeai înainte, prin vãlul nepãsãrii precum rãtãcitii, dar fãrã sã fi fost beat.

A doua tabla: Se refera la lumea adevãratã a Cãii drepte şi a fericirii. Am läsat-o în forma initialã, la fel cum o scrisesem înainte. Seamãnã cu о poëzie, dar nu e poëzie...