INTRODUCERE IN ISLAM

SCOLI JURIDICE IN ISLAMUL SUNNIT.


In islam, scolile juridice – numite in araba madhahib, “orientari, directii” - , calificate cateodata ca “rituri”, sunt scoli de interpretare a legii islamice, “saria” pornind de la fundamentele (usul) dreptului : Coranul si Traditiile.
Scolile Sunnite au proclamat “inchiderea interpretarii personale” ( ijtihad ) incepand cu secolul al XI-lea.Sunnitii recunosc patru scoli juridice ( hanbalita, hanefita, malekita si safeita ), a caror implantare in lumea musulmana este in general datorata unor circumstante istorice sau alegeri deliberate ale unor grupuri care se regasesc intr-o scoala anumita: malekismul in Magreb, hanbalismul la salafiti.Siitii au propriile lor scoli juridice, dintre care cea mai importanta este scoala jaafarita a duodecimanilor, apoi scoala zaydita in Yemen.In fine ibaditii o au pe a lor, mai cu seama in sultanatul Oman.




SCOALA HANBALITA



Cea mai dogmatica si mai purista dintre cele patru scoli de jurisprudenta sunnita, bazata pe invataturile lui Ahmed Ibn Hanbal (m.855).
Acesta sustinea originea unica a dreptului, respingand opinia personala ( ray) si rationamentul prin analogie ( qiyas), caci este ostil unei teologii speculative, aceasta neputand sa nu introduca inovatii (bidaa) pacatoase fata de Coran si de Traditii.Aceasta scoala juridica propune deci o interpretare literala foarte stricta a textelor sacre.Ultimele doua secole abbaside au constituit epoca de aur a hanbalismului, care a ramas popular in Siria si Irak pana in secolul al XIV-lea, inainte de decaderea sa sub otomani.Cel mai mare teolog si juristconsult de mai tarziu este Ibn Taymiyya (m.1328), a carui gandire sta la originea doctrinei salafite (wahhabite), in secolul al XVIII-lea, care este inca vie in epoca noastra in Arabia Saudita.




SCOALA HANEFITA



Scoala juridica fondata de catre teologul Abu Hanifa ( m.767 ) care, pe langa Coran si Traditii, izvoarele primare ale dreptului, accepta opinia personala rationala (ray), in cazul in care nu se gaseste un precedent al cazului in discutie in sursele amintite.
Jurisprudenta hanefitilor a oferit sistemul legal official al abbasizilor, al selgiukizilor si al otomanilor.Astazi hanefismul predomina in Turcia si in vechile tari otomane, in cele din “Semiluna fertile”, in Egipt, ca si in Asia Centrala.


SCOALA MALEKITA


Scoala de jurisprudenta ortodoxa, centrata pe invataturile lui Malik Ibn Anas, mort in 795 la Medina, unde isi petrece cea mai mare parte a vietii sale, atragand un mare numar de elevi.
Ibn Anas este autorul celui mai vechi tratat de drept musulman, Al-Muwatta.Bazat pe practica comunitara medineza – si denumit, la inceput, datorita acestui fapt, “scoala de la Medina” – malekismul privilegiaza opinia personala ( ray) si rationamentul prin analogie ( qiyas ), mai degraba decat Traditiile.Rigorismul sau predomina in Andaluzia musulmana in secolele VIII si IX, inainte de a triumfa in Magreb in secolul al XIV-lea.Malekismul este astazi dominant in Africa de Nord si de Vest, inclusive in Nigeria.



SCOALA SAFEITA



Scoala juridical sunnita fondata de imamul Al-Safii.Kuraysit, imamul Al-Safii s-a nascut in 767 in Arabia si dupa ce si-a raspandit invatatura la Bagdad, moare in 820 la Cairo, unde mai tarziu Salah Eddin Al-Ayyubi (cunoscut in lumea occidentala sub numele de Saladin) ridica o madrasa in cinstea sa.Acest sef spiritual creeaza o sinteza a diferitelor aspecte ale jurisprudentei musulmane si le restructureaza de o maniera coerenta.El se apleaca asupra problemei surselor legislatiei musulmane si a aplicarii acesteia la evenimentele contemporane, cruciale pentru interpretarea legislatiei canonice (saria).Jurisprudenta safeita se bazeaza pe acceptarea Traditiilor sip e rationamentul deductive sau prin analogie – qiyas – cand este necesar.Consensul – ijmaa –ulemalelor este acceptat, dar nu privilegiat.Al-Safii este considerat fondatorul principiilor dreptului musulman – usul al-fiqh.Safeismul este in mod special raspandit in Arabia meridionala, in Africa orientala si in Malaezia.

IN NUMELE LUI ALLAH, MILOSTIVUL, INDURATORUL.

ASSALAM ALEIKUM!

IN NUMELE LUI ALLAH, MILOSTIVUL, INDURATORUL.

ASSALAM ALEIKUM!

بسم الله الرحمن الرحيم

ASSALAM ALEIKUM!

Un documentar de exceptie, felicitari realizatorilor si traducatorilor. Allah sa fie multumit de ei!

بسم الله الرحمن الرحيم

ASSALAM ALEIKUM!

بسم الله الرحمن الرحيم

ASSALAM ALEIKUM!

بسم الله الرحمن الرحيم


Assalam aleikum!

بسم الله الرحمن الرحيم


Assalam aleikum!



Comunicarea este un atribut inseparabil pentru orice musulman caci, fara ea, acesta nu poate explora orizonturile existentiale fiind in situatia unei persoane care se plimba intr-un loc necunoscut fara “ghid”. Important de mentionat este ca, chiar daca, in gandirea islamica ea nu este un scop in sine, fara comunicare se ajunge la ratacire chiar daca initial au fost intentii bune.
Vom incerca sa demonstram in lucrarea de fata ca in acceptiunea ei moderna, actuala, comunicarea reprezinta doar o mica parte din ceea ce inseamna “comunicare” in gandirea Islamica.
Astfel, fiecare om, fie el musulman, sau apartinand oricarui alt sistem de gandire care doreste sa interrelationeze, sa comunice, are datoria de a-si crea o imagine corecta despre interlocutorul sau,/ de a-l trata ca pe receptorul mesajelor sale, pentru a fi posibila realmente comunicarea. Fara acest minim design mental, constient sau nu, comunicarea este falsa, este asemeni celui care striga intr-o pestera in care ecoul devine mesaj / sau este asemeni celui care joaca sah singur si…castiga!
Islamul invata musulmanul ca intotdeauna exista un element comun intre emitator si receptor care ii apropie si care face posibila comunicarea., de exemplu si celalalt este” viu”, are si el “ratiune”, este si el “creat” si fiind o creatura este un “ supus” alaturi de tot ce este creat. Asadar el comunica cu tot ce este in jurul sau pentru ca gaseste macar un punct comun cu semenul sau cu realitatea apropiata sau indepartata. Este important de mentionat ca, gandirea islamica abordeaza comunicarea ca pe o “ scanteie de lumina” care si-a atins scopul daca receptorul a fost macar “atins de raza de lumina“ aceasta inducand la ideea ca “feed-back-ul” receptorului nu este un scop in sine desi, el exista.
Repere fundamentale in gandirea unui musulman
Conform gandirii islamice comunicarea este o actiune prin care se reflecta gradul de credinta al emitatorului si cu cat gradul lui de credinta este mai inalt, cu atat procesul comunicarii este mai ”luminat”.
Pentru a intelege valoarea comunicarii in gandirea islamica, trebuie sa clarificam elementele ei principale si ierarhia lor. Considerand ca orice gest, gand sau actiune umana este bazata pe cele trei elemente principale: scopul, mijlocul de indeplinire si punctul de plecare al actiunii, pentru un musulman, orice actiune a sa vizeaza scopul final, respectiv “supunerea fata de Dumnezeu” si, de aceea orice gest sau actiune a sa trebuie sa fie indreptata catre acest scop, ea capatand valoare pe masura ce il apropie pe om de acest scop.
Trebuie mentionat ca nu orice mijloc, orice cale este permisa pentru atingerea scopului si de aceea dogma islamica defineste un gand, gest sau actiune ca fiind acceptata daca indeplineste doua conditii: sa fie facuta numai pentru Dumnezeu( ca intentie) si sa fie indeplinita numai pe o cale corecta, conform invataturii trimisilor lui Dumnezeu.
De aceea, orice gest nu este evaluat dupa bunele intentii daca nu este indeplinit pe o cale corecta si, orice gest , actiune indeplinita corect, nu mai are valoare daca nu este facuta pentru Dumnezeu. Aceste doua lucruri sunt esentiale pentru intelegerea modului de gandire islamic si pentru stabilirea ierarhiei prioritatilor tuturor actiunilor unui musulman( gand, gest, vorbire, actiune, etc.)


Valoarea comunicarii si scopul ei in gandirea islamica
Comunicarea fiind o actiune intrinseca in viata oricarui musulman, dar aplicand asupra ei modul lui de gandire bazat pe cele trei elemente principale(scopul, mijlocul de indeplinire si punctul de plecare al actiunii) si respectand cele doua conditii( sa fie facuta numai pentru Dumnezeu,ca intentie si sa fie indeplinita numai pe o cale corecta, conform invataturii trimisilor lui Dumnezeu) se poate observa importanta si valoarea ei in viata unui musulman. Astfel, in Coran se mentioneaza, relativ la importanta comunicarii, ca omul este trimis (fie el musulman sau nu) sa stabileasca relatii de comunicare cu toate cele patru orizonturi ale lumii:
- cel al “nevazutului” (corespunzand lui Dumnezeu, Creatorului si care se bazeaza pe cei “6 stalpi de credinta ai islamului”: Dumnezeu, Scripturile, Ingerii, Trimisii/ Profetii, Destinul si Viata de Apoi …)
- cel cosmic (corespunzand Universului, in acceptiunea umana);
- cel mondial (corespunzand Pamant cu toate ecosistemele lui);
- cel local (corespunzand grupului apropiat, prietenilor, familiei, propriei persoane)

Toate aceste relatii de comunicare sunt puse in folosul credintei si, cu cat musulmanul face mai bine aceasta actiune, cu atat el este mai credincios.Cunoasterea omului se considera ajunsa la perfectiune atunci cand, in proiectarea scopului ei, este aleasa cea mai buna cale si cel mai bun mijloc pentru atingerea scopului suprem, supunerea fata de Allah. Sub acest scop suprem ar trebui sa se regaseasca orice intentie si orice actiune dar sa fie indeplinita prin mijloace corecte.
Cu cat scopul este mai bine definit, proiectat, delimitat, cu atat omul are o mai mare/mica posibilitate de a alege calea si momentul cel mai potrivit pentru a ajunge la scop.
Aceasta regula poate sa fie aplicata pentru cantarirea si evaluarea oricarui gand, gest sau actiune in cadrul gandirii islamice si omul( musulmanul), in viata sa cotidiana, respectand poruncile lui Dumnezeu( Coranul cel Sfant si traditia Profetului- intentia si calea corecta) cauta sa intareasca perfectiunea definirii, proiectarii si delimitarii scopului final.
Orice incursiune a unui musulman, in oricare dintre planurile enumerate anterior, implica comunicarea. Aceasta comunicare nu este un hobby, nu este cercetare stiintifica si nici rutina, ci un schimb de informatii necesare ei datorita chiar elementelor caracteristice de gandire ale musulmanului in drumul sau sacru catre scopul final.Cu cat comunicarea este facuta mai bine cu atat el se inalta pe acest drumul al sau.
Comunicarea nu este scop in sine! Ea este un mijloc, alaturi de alte mijloace de care duc la scopul final dar, desi in anumite conditii ea devine stricta necesitate niciodata ea nu este un scop in sine caci oricum am aborda subiectul comunicarii el nu poate fi extras din scopul final- “supunerea fata de nevazut”. Conform dogmei islamice, indiferent cat de perfect ar fi orice gen de comunicare din punct de vedere tehnic, daca este lipsit de supunere fata de scopul final, el devine “ dialog bizar; vorba fara rost”.
Mijloace de comunicare/medii de comunicare
Comunicarea este foarte importanta in cadrul tuturor celor patru orizonturi..
Astfel, orizontul metafizic, “nevazutul”se bazeaza pe cei “6 stalpi de credinta” ai islamului: Allah, Scripturile, Ingerii, Trimisii/ Profetii , Destinul si Viata de Apoi. Cu cat cei 6 “stalpi”sunt mai bine cunoscuti de catre adeptii acestei religii, cu atat omul, credinciosul, nu isi pierde niciodata orientarea catre scopul sau in orice ar face, in orice gest sau gand al sau cu atat mai mult daca foloseste si “mijlocul” si “punctul de pornire” ca factori catalizatori pentru intarirea orientarii sale spre scop.
La nivelul acestui orizont, comunicarea intre om si elementele lui constitutive mentionate anterior este reprezentata de rugaciunea zilnica si de celelalte atributii ale credinciosului. Acest gen de comunicare este un act izvorat din vointa, strict, definit, imuabil, el constituind asa numitul “ebadat”, respectiv “gestul de adorare catre divinitate”. Cu cat comunicarea este mai sincera, mai corecta, cu atat scopul este atins mai bine.
In cadrul orizontului “universal”, elementele lui constitutive nu se modifica in timpul vietii omului. Ceea ce se modifica, insa, este modul, gradul de cunoastere si de abordare a acestora. Cu cat se perfectioneaza cunoasterea si comunicarea cu acest “universal”, cu atat se intareste credinta in scopul principal si in orizontul “nevazutului”.
Orizontul lumii in care traim, cel al comunitatii vii din jurul nostru, nu se schimba in elementele sale principale dar care sunt efemere dar, se schimba modul de gandire asupra lor si/sau aspectele de circumstanta (imprejurari, timp, conditiile care determina viata sociala, etc.). Acest orizont este exemplificat in Coran cu o gradina (ecosistem) in care omul se plimba si gaseste multe puncte comune pentru comunicare descoperind in fiecare componenta, in fiecare element, o dovada clara ca nu ar fi putut exista fara vointa Creatorului.
Orizontul local, (cel al comunitatii, tribului, familiei si cel al persoanei) se schimba conform dezvoltarii si evolutiei omului iar Coranul ne indeamna sa ne plimbam prin minunile “gradinii” oferite noua (sufletul fiecaruia, cei de care suntem legati prin leg de familie, de prietenie, de credinta, etc) si sa cautam dovezile infinite care ne duc la intarirea credintei in orizontul ”nevazutului”, toate acestea fiind, in acelasi timp congruente pentru comunicare.
Receptorul comunicarii in perspectiva islamica
Receptorul este un element indispensabil in cadrul procesului de comunicare. Ceea ce este specific pentru gandirea musulmnului este considerarea receptorului ca existand in orice orizont folosit ca mediu de comunicare de exemplu, in “nevazut” receptorul este foarte bine definit caci este, oricare dintre cei 6 stalpi de credinta, fara ei neexistand comunicare. Acest orizont ofera foarte multe posibilitati de receptare: si, cele 99 de nume ale lui Allah sunt o dovada in acest sens*.
In mediul “universal” receptorul este “creat” ca si interlocutorul sau acesta constituind liantul necesar comunicarii dintre om si, oricare element al Universului.
In planul “mondial”, al lumii la nivelul planetei Pamant, receptorul este considerat de catre musulman ca fiind orice element ”creat”, “viu”, “om” , toate acestea fiind puncte de congruenta cu emitatorul si generand numeroase puncte de comunicare intre acesta si receptor.
In orizontul comunitatii in care traim, receptorul are numeroase puncte de congruenta cu emitatorul, el fiind ”creat”, viu, om, rasa, sex, varsta, etc. iar in raport cu el insusi, cu propria persoana, sentimentele si simturile constituie numeroase puncte de dialog interior.
De fapt, lucrarea de fata se refera la comunicarea intre om si semenul sau, dar, toate conceptele si sistemele prezentate anterior doresc a clarifica viziunea despre comunicare pe care o are un musulman in viata pe toate planurile, in toate mediile si sub toate aspectele.De asemenea, aceasta viziune a gandirii islamice asupra comunicarii demonstreaza ca ea poate fi aplicata fara echivoc in comunicarea dintre om si semenul sau.

Modalitati de comunicare
In studiile contemporane despre comunicare si modalitati de efectuare a acesteia este folosit termenul de “feed-back”. Astfel, evaluarea fenomenului/gestului de comunicare in sine se face prin masurarea rezultatului dorit in urma comunicarii. In gandirea islamica, atata timp cat valoarea comunicarii este masurata prin rezultatul venit in urma ei, aceasta inseamna ca ea nu a fost efectuata cu perfectiune caci ea a devenit scop in sine si aceasta slabeste foarte mult onestitatea intentiei ce valorizeaza gestul unui musulman.
Asadar, cu cat comunicarea este facuta corect, cu atat rezultatul/scopul ei este indeplinit indiferent daca feed-back-ul produl a ajuns sau nu la emitator.

Referindu-ne la modalitati de comunicare, musulmanul crede ca prin “creatie” el a fost inzestrat cu capacitatea de a produce energie fizica, rationala si spirituala , energia fiind forta/elementul principal in orice actiune(fie ea fizica, chimica sau mentala).
Fiecare dintre cele trei feluri de energie poate fi folosita in actiunea de comunicare avand fiecare cuatumul ei cantitativ si calitativ.
Trebuie subliniat ca, asa cum energia materiala consituie un capital uman care are nevoie de timp pentru a-si dezvolta cuantumul, dar el este limitat atat temporal cat si calitativ, tot asa si rezultatele ei in cadrul procesului de comunicare sunt limitate, indiferent cat de mari sunt aceste rezultate.
Energia rationala necesita mult timp ca sa devina productiva dar este tot o energie limitata (temporal, calitativ si cantitativ). Rezultatele comunicarii prin folosirea energiei rationale fiind limitate ca si sursa/ potentialul ei.
Aceste doua izvoare de energie reprezinta combustibilul necesar pentru actul comunicarii in toate orizonturile, mediile de comunicare mentionate anterior.
Energia credintei, “puterea inimii”-“iman”-ul insa, produsa ca un scop final, constituie in gandirea unui musulman punctul de sprijin si, desi ea nu este masurabila in termeni fizici, rezultatele ei sunt reale, evidente.
Se poate asadar considera ca, in aceptiunea contemporana, rezultatul unei comunicari facute numai prin intermediul energiei fizice sau rationale este evaluat prin asteptarile fata de acest rezultat. Atunci cand energia folosita este energia “iman”-ului, rezultatul este deja obtinut, el este la indemana dar, nu se poate ajunge la aceasta etapa dacat daca, cu adevarat emitatorul traieste din combustibilul energiei credintei.Pentru a intelege foarte bine ce inseamna aceste fraze si ce reprezinta ele pentru viata unui musulman se pot cita din Coran*******
Astfel stim ca, dogma religioasa admite axiomatic ca profetii, trimisii lui Dumnezeu sunt alesii Lui si, fiind alesi, ei nu sunt supusi greselii. Aceasta implica considerarea gesturilor lor fizice si rationale ca fiind perfecte. In Coran se mentioneaza momente cand el, profetul folosea in comunicarea lui cu adversarii orice forma de energie fizica sau rationala iar Dumnezeu ii spunea*” Rezultatul nu e treaba ta / nu e la indemana ta” Sura 3.128; sau Sura 11.46…
Trebuie facuta sublinierea ca, pentru un adevarat credincios, rezultatul comunicarii nu este urmarit ca un scop caci, daca el constituie un scop atunci musulmanul nu a atins nivelul de energie spirituala si, aceasta pune sub semnul intrebarii atat perfectiunea intentiei cat si calea alasa de indelpinire a ei.
In aceptiunea ei contemporana, comunicarea este regasita in orice element al vietii unui musulman dar ea reprezinta doar o mica parte din multitudinea formelor de comunicare care folosesc toate energiile caci, conform acceptiunii islamice asupra comunicarii, acceptiunea moderna, contemporana a comunicarii nu implica decat folosirea energiei fizice si rationale.
Sunt nenumarate modalitati de comunicare cu semenii si se pot exemplifica cateva astfel de feluri de comunicare: cu cei din relativa apropiere cu care exista elemente comune (familia, prietenii, colegii de munca, etc.), cu adversarii cu care exista controverse asupra unuia sau mai multor puncte de vedere, cu grupul, cu puterea, etc. O precizare este necesara: in Islam, indemnul, sugestia, indrumarea constituie o obligatie pentru orice musulman dar scopul nu este critica (chiar daca ea este facuta in diferite situatii) – scopul trebuie sa fie pentru Dumnezeu si calea, mijlocul folosit pentru atingerea acestui scop trebuie sa fie in serviciul acestui scop.

Scopul final este schimbarea si daca ea nu se poate obtine cu gestul (energia fizica), atunci cu cuvantul (energia rationala), cu inima (puterea iman-ului).
Adeseori, aceste vorbe sunt intelese prin aparentele lor si “a schimba cu mana, cu vorba” intr-un mod fortat, brutal, intr-un mod care depaseste sfera scopului lor final. Acest mod de a comunica iese din dimensiunea credintei,a energiei iman-ului si aluneca in dimensiunea energiei rationale si materiale. Aceasta inseamna ca daca faptele sau gesturile unei persoane nu pot sa schimbe cu adevarat in bine ceva, atunci inseamna ca acesta a gresit calea si a contrazis, de fapt, Profetul .

Dupa cum se poate observa din cele prezentate in lucrarea de fata, musulmanul este chemat de Allah si Profetul Sau sa parcurga toate etapele pentru a ajunge la credinta si din clipa in care a ajuns la acest rezultat (credinta) el isi foloseste bogatia sufleteasca pentru cresterea iman-ului. Din acest moment el citeste sa invete si tot ce a facut anterior nu a fost decat descifrarea alfabetului pentru a ajunge la citire. De aceea, mergand in drumul nostru catre iman, credinta, scop final, mergem de la baza catre varf si, din moment ce suntem convinsi bazandu-ne pe cunoastere ca exista varful, tot ceea ce facem este sub umbra varfului.

Sursa:musulman.ro

بسم الله الرحمن الرحيم


Assalam aleikum!

Ibaadah si nivelurile de iubire
Imam Ibn Taymiyyah

Extras din 'Al-`Uboodeeyah' [Eseu asupra actelor de adorare]

Actele de 'Ibaadah poruncite noua spre efectuare includ actiuni de umilinta si iubire, acestea cuprind umilinta extrema in fata lui Allah Subhanu Wa Ta’ala impreuna cu iubirea extrema fata de Allah Subhanu Wa Ta’ala. Cel mai inalt nivel de iubire este adorarea extrema (Tatayum) iar cel mai scazut nivel este cel al interesului, pentru ca inima ar trebui sa fie intersata in primul rind de ceea ce iubeste. Dupa interes urmeaza sentimentul de afectiune, apoi iubirea si in cele din urma adorarea extrema. In limba araba este folosita sintagma "Taym-u-Allah" (cel care il adora pe Allah Subhanu Wa Ta’ala) pentru a exprima ceea ce se intelege prin "Abd-u-Allah" (cel care il venereaza pe Allah), deoarece acela care adora este cel care se supune in mod complet celui pe care il iubeste.

Acela care se supune in timp ce este dominat de ura nu implineste un act de venerare. Iar acela care iubeste fara a se supune nu implineste nici el un act de adorare; este ca o fiinta umana care isi iubeste copiii si prietenii. Prin urmare, nu se poate afirma ca iubirea luata separat, sau doar supunerea, ar fi de ajuns pentru implinirea actelor de adorare fata de Allah Subhanu Wa Ta’ala. Allah (3azza Wa Jalla) trebuie sa fie iubit in cel mai inalt grad de Al-'Abd (robul Sau) iar Allah Subhanu Wa Ta’ala trebuie sa detina pozitia suprema in ierarhia oricaruia dintre robii Sai. Nimeni si nimic nu merita acest sentiment de iubire suprema si supunere in afara de Allah (3azza Wa Jalla). Iar ceea ce simte cel care iubeste pe cineva din alt motiv decit de dragul lui Allah Subhanu Wa Ta’ala, nu este decit un sentiment incomplet si trecator. Si tot ceea ce este privit cu admiratie dintr-un alt motiv decit porunca lui Allah Subhanu Wa Ta’ala, aceasta glorificare nu va fi acceptata.
Iubirea fata de Allah Subhanu Wa Ta’ala si Ar-Rasool (SallaAllahu alayhi wasallam) ar trebui sa fie mai presus decit orice alt sentiment de iubire directionat catre altcineva.

Allah Subhanu Wa Ta’ala a spus:

“Spune: ‘Daca parintii vostri, fiii vostri, fratii votri, sotiile voastre, clanul vostru, bunurile pe care le-ati dobindit, negotul de a carui lincezire va temeti si locuintele de care sunteti multumiti va sunt voua mai scumpe decit Allah, decit Trimisul Sau si decit lupta pe calea Lui, atunci asteptati-va sa vina Allah cu porunca Sa!’ Iar Allah nu calauzeste neamul de nelegiuiti!” [Coran – traducerea sensurilor – Sorah At-Tawbah:24]
Astfel, esenta iubirii ar trebui directionata catre Allah si Trimisul Sau, in acelasi timp cu supunerea. Pentru ca noi datoram supunere fata de Allah (3azza Wa Jalla) si Trimisul sau, Profetul Muhammad (Sallaallahu Alayhi Wasalllam), noi trebuie sa Il multumim pe Allah Subhanu Wa Ta’ala.

"[…] Insa Allah si Trimisul Sau sunt mai vrednici sa-i multumeasca, daca ei sunt credinciosi." [Coran – traducerea sensurilor – Sorah At-Tawbah:62]
At-Tawbah:62]

Wa 3alaykum assalam wa ra7matu Allahi wa barakatuhu.

Sursa: articol preluat de pe TTI

بسم الله الرحمن الرحيم

Assalam aleikum!

1.FACEREA DE PARTASI LUI ALLAH PREAINALTUL.

Acest pacat consta in facerea de asociati lui Allah si in adorarea lor impreuna cu El, fie ca este vorba de pietre, de oameni, de soare, de luna, de un profet, de un patriarh, de un djinn*, de o stea, de un inger, etc.
Allah Preainaltul a grait : " Allah nu iarta sa I se faca Lui vreun partas.Afara de aceasta, El iarta cui voieste" (4.Surat an-Nisa':versetele 48, 116)
Si a grait Preainaltul:"Pe cel care aseaza langa Allah pe altcineva, Allah il va opri de la Rai, iar adapostul lui va fi Focul"(5.Surat al-Ma'ida:versetul 72).
Si tot Allah a mai grait : "Facerea de partasi este nelegiuire mare!" (31.Surat Luqman:versetul 13).
Versetele in legatura cu aceasta chestiune sunt numeroase.Aceia care Ii vor face asociati lui Allah si vor muri fiind politeisti se vor afla printre oaspetii Infernului, fara nici cea mai mica indoiala, in vreme ce aceia care cred in Allah si mor fiind credinciosi se vor afla printre oaspetii Paradisului, chiar daca vor fi pedepsiti.
Iar Profetul-Allah sa-L binecuvanteze si sa-L miluiasca !- a spus : " Asadar, sa va vestesc voua care sunt pacatele cele mai mari?Facerea de partasi lui Allah(...)" (Al-Bukhari:2654;Muslim :87)
Si tot El a zis: " Feriti-va de cele sapte pacate de moarte!" Si El a pomenit :"facerea de partasi ..." (Al-Bukhari : 2766;Muslim:89).
Si a mai zis Profetul-Allah sa-l binecuvanteze si sa-L miluiasca!-:"Pe acela care si-a schimbat credinta lui** osanditi-l la moarte!" (Al- Bukhari : 3017 ).


* Fiinte formate, conform conceptiei musulmane, din vapori sau din flacara, dotate cu ratiune, invizibile omului, capabile sa apara sub diferite forme si sa indeplineasca fapte rele.Ele au fost create dintr-o flacara fara fum (Coran :55/14), in vreme ce oamenii si ingerii - celelalte doua categorii de fiinte rationale - au fost facute din lut si respectiv lumina.Profetul Muhammad a fost trimis atat pentru oameni cat si pentru djinni;unii dintre ei vor intra in Paradis iar altii vor avea parte de flacarile Infernului.

** Se au in vedere religiile monoteiste.

Sursa: AZ-ZAHABI, AL-KABA'IR - ED. DE CENTRUL CULTURAL ISLAMIC BUCURESTI 1997

بسم الله الرحمن الرحيم

بسم الله الرحمن الرحيم

بسم الله الرحمن الرحيم

بسم الله الرحمن الرحيم


Cu voia lui Allah, astazi debutam cu primul episod al Qur'an Reminder. Pentru inceput, ne-am gandit sa incepem cu acest verset care ne indeamna cu claritate sa-L adoram doar pe Allah Preainaltul, dogma esentiala in Islam.


إِيَّاكَ نَعْبُدُ وَ إِيَّاكَ نَسْتَعِينُ


(Numai pe Tine Te adoram, numai la Tine cerem ajutor)

Acest verset il recitam de cel putin 17 ori intro zi. Dar, oare, "reflectam" cu adevarat la el de fiecare data ?
Acest verset "contine ordinul lui Allah de a-L adora in mod sincer si de a-I cauta ajutorul in tot ceea ce facem." (Tefsir ibn Kathir)
Allah Preainaltul a mentionat [ إِيَّاكَُ نَعْبُ ] (Numai pe Tine Te adoram) inainte de [ وَإِيَّاكَ نَسْتَعِين ] (Numai la Tine cerem ajutor), deoarece aici scopul este adorarea, in timp ce ajutorul dat de Allah Preainaltul reprezinta mijlocul necesar realizarii sale. (Tefsir ibn Kathir)

Exista 3 teme majore pe care le intalnim in acest verset :

1. Teuhid : Teuhidul (monoteismul islamic) reflecta cea mai puternica fundatie a credintei islamice. Realitatea ne arata ca o persoana este considerata ca fiind musulmana doar prin acceptarea faptului ca nu exista nicio divinitate demna de adorare in afara de Allah si ca Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) este robul Sau si Mesagerul intregii omeniri.

2. Shirk : Acesta este opus teuhidului. Savarsirea de shirk este unul dintre pacatele capitale pe care Allah Preainaltul nu le va ierta, cu exceptia cazului in care ne caim.

"Allah nu iarta sa I se faca vreun partas. Afara de aceasta, El iarta cui voieste. Iar acela care pune in rand cu Allah un partas, nascoceste un mare pacat !" (An-Nisa' 4:48)


'Abdullah a relatat : L-am intrebat pe Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !): Care este cel mai mare pacat in fata lui Allah ? El (Profetul) a raspuns : Acela de a-i asocia pe cineva [in ciuda faptului ca] El este Cel care te-a creat. (Sahih Muslim)

Ne luam, oare, masuri de a nu comite shirk ?

3. Scopul crearii noastre : De ce ne-a creat Allah Preainaltul ? El ne-a creat pentru ca noi sa-L adoram.

"Eu nu i-am creat pe djinni si oameni decat pentru ca ei sa Ma adore." (Adh-Dhariyat 51 : 56)


Uneori avem tendinta de a uita care este scopul nostru in viata !

Doua aspecte ale teuhidului :

1. Credinta in faptul ca numai Allah Preainaltul merita toata adorarea (Uluhiye) : Reflecta credinta ca numai Allah este singura divinitate (Ilaah), fara vreun partener sau asociat. Ilaah inseamna al-Ma'luh (al-Ma'bud), unica si adevarata divinitate care este demna de adorare cu iubire si marinimie.

"Domnul vostru este un Domn Unic. Nu exista divinitate in afara de El. El este Cel Milostiv, Indurator. [Ar-Rahman, Ar-Rahim]" (Al-Baqara 2 : 163)

Teuhidul el-Uluhiye corespunde primei parti a versetului (Numai pe Tine Te adoram)

2. Credinta in Stapanirea lui Allah Preainaltul (Rububiye) : Inseamna a crede ca numai Allah este singurul Stapan, fara niciun partener sau ajutor. Stapanul este Acela Caruia ii apartine Creatia, Regatul si Dispozitia; Nu exista un alt creator in afara de Allah; Nu exista niciun alt Detinator (Maalik) in afara Sa si niciun alt Organizator. El ne spune :

"Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile si pamantul in sase zile, iar apoi s-a asezat pe Tron. El face ca noaptea sa invaluie ziua, urmandu-i degraba. [El a creat] Soarele, Luna si stelele supuse poruncii Sale. Si nu este decat a Lui infaptuirea si stapanirea. Binecuvantat este Allah, Domnul lumilor !" (Al-'A'raf 7 : 54)

Teuhidul er-Rububiye corespunde partii a doua a versetului (Numai la Tine cerem ajutor).


sursa : www.areweprepared.ca

بسم الله الرحمن الرحيم


Ia-ti o clipa de ragaz !

Care este relatia ta cu Nobilul Coran ? Cugeta la limbajul trupului tau ! La mainile tale. La inima ta. La atitudinea ta. Cum te simti ? Esti cumva grabit sa-ti termini recitarea zilnica, timp in care ai in minte doar lista cu activitatile zilnice de rezolvat ? Sau inima ta se racoreste si se insenineaza atunci cand te apropii de Carte ?

Deschide ochii ! Un miracol "audio", revelat profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) in urma cu 1400 de ani a ajuns pana la TINE, prin vointa lui Allah Preainaltul ! I-ai multumit lui Allah pentru acest lucru ?



ذَلِكَ الْكِتَابُ لاَ رَيْبَ فِيهِ هُدًى لِّلْمُتَّقِينَ

"Aceasta este Cartea, cea fara de indoiala; Ea este Calauza pentru cei smeriti." (Al Baqara 2 : 2)


Cartea de care se vorbeste aici este tocmai Nobilul Coran pe care il avem si din care recitam in fiecare zi. Allah Preainaltul s-a referit la el ca fiind "Cartea" care este indrumar pentru cei care se tem de Allah. Acestea fiind zise, hadeti sa ne repetam de mai multe ori ca "Indrumarea apartine celor care sunt smeriti !"

Cu adevarat, indrumarea (hidaayah) - este acordata doar acelora care se tem de Allah Preainaltul (celor care poseda taqwa).

Allah Preainaltul spune, (Spune : "El este pentru cei care cred ocarmuire si tamaduire, insa aceia care nu cred [au] in urechile lor surzenie si el este pentru ei ratacire ! Acestia sunt ca si cei chemati dintr-un loc departat !") (Fussilat 41 : 44)

Semnificatia smereniei (taqwa)

Intelesul de baza al substantivului taqwa este acela de a evita ceva ce-i displace celuilalt. S-a relatat ca 'Umar bin Al-Khattab l-a intrebat pe Ubeyy bin Ka'b despre taqwa. Ubeyy i-a spus, "Ai pasit vreodata pe o carare presarata cu spini ?" 'Umar a raspuns, "Da." Ubeyy a continuat, "Si ce ai facut atunci ?" El i-a raspuns, "Mi-am suflecat manecile si m-am fortat [sa fac acest lucru]." Ubeyy a concluzionat, "Aceasta inseamna taqwa." [extras din Tafsir – Ibn Kathir]

Constiinta divinitatii reprezinta miezul evlaviei (taqwa), deoarece aceasta constiinta presupune recunoasterea, simtirea si constientizarea prezentei lui Dumnezeu tot timpul, a faptului ca El te priveste si stie ceea ce faci, El stie chiar si ceea ce este in sufletul tau. Aceasta stare te face sa incerci sa pasesti in viata in conformitate cu legile lui Dumnezeu si sa te rusinezi sa faci greseli in prezenta Sa, care este permanenta. (dr. Jamal Badawi)

Prin urmare, acea persoana care are evlavie (taqwa) incearca sa evite atat acele lucruri care ii displac lui Dumnezeu, cat si pe cele care i-ar putea dauna siesi sau altora. Aceasta este reflectata minunat intro poveste din vremea lui 'Umar ibn Al-Khattab. O copila avea o mama care obisnuia sa vinda lapte. Insa pentru a spori cantitatea de lapte cu scopul de a obtine mai multi bani, ea adauga apa in acel lapte. Vazand-o ce face, fata si-a sfatuit mama sa nu mai pacaleasca. Aceasta i-a raspuns ca sunt singure si ca 'Umar, califul, nu le poate vedea. Auzind una ca aceasta, fata i-a spus ca 'Umar nu le poate vedea, dar Dumnezeul lui 'Umar poate sa faca acest lucru.



Plan de actiune :

* Cantareste-ti evlavia (taqwa) chiar astazi, prin intermediul faptelor ! Cat de mult te abtii de la pacate ? Ai privit cu insistenta la persoanele de sex opus ? Spui minciuni chiar acum sau urmeaza sa o faci ? Nu-ti faci rugaciunile sau le faci cu intarziere ? Nu mai amana ! Supravegheaza-ti faptele inainte de a nu mai primi Calauzire !

* Data viitoare cand te intalnesti cu Nobilul Coran reaminteste-ti sa-l "manuiesti cu grija". Da ! Mai grijuliu decat o faci atunci cand doresti sa-ti achizitionezi un ultimul tip de telefon mobil sau costisitorul tau gadget pe care il indragesti. Nu uita - Nobilul Coran este mult mai scump decat toate acestea. Gestioneaza-l cu evlavie (taqwa), retinand fiecare cuvant al sau cu umilinta si de fiecare data ia acea decizie care sa te duca inainte ... inshaAllah!

sursa : www.areweprepared.ca