Admin Admin
Mesaje : 426 Data de inscriere : 08/10/2009 Varsta : 53 Localizare : Bucuresti
| Subiect: Profeții și religia revelată Joi Feb 28, 2013 1:42 am | |
| Profeții și religia revelată
Religie (dīn) este ceea ce primesc profeții lui Dumnezeu prin revelație și ca mesaj de la Dumnezeu și ceea ce este transmis (din această revelație) oamenilor, adică o modalitate de a trăi și de împlinire a datoriilor omenești, modalitate ce garantează autentica fericire a omului.
În general, religia revelată constă în două părți: doctrina și practica/metoda. Partea doctrinală a religiei revelate constă dintr-o serie de principii fundamentale și puncte de vedere privitoare la adevărata natură a lucrurilor, principii asupra cărora trebuie omul să-și stabilească fundamentele vieții sale. Partea doctrinală este întrunirea a trei principii universale: cel al unității (tawḥīd), cel al profeției (nubuwwat) și cel al escatologiei (ma’ād). Dacă există vreo confuzie sau dezordine în unul dintre aceste principii, religia nu va fi în stare să câștige nici un fel de adepți.
Partea practică a religiei revelate constă dintr-o serie de injuncții morale și practice, acoperind sectorul obligațiilor pe care omul le are față de Dumnezeu și față de societatea omenească. Iată de ce obligațiile secundare ce i-au fost poruncite omului în diferitele legi divine sunt de două feluri: datorii morale (akhlaq) și datorii legate de acțiuni (a'mal). Moralitatea și acțiunile conectate la Divin sunt de două feluri: primul constă în calitatea de-a avea credință, sinceritatea, dăruirea totală față de Dumnezeu, mulțumire sufletească și umilință, iar al doilea constă în îndeplinirea rugăciunilor zilnice, postirea și sacrificiul (numite și acte de adorare, simbolizând atitudinea de smerenie și servire pe care trebuie omul s-o aibă în fața Tronului divin). Moralitatea și acțiunile conectate la societatea umană sunt de asemenea de două feluri: primul constă în calitatea de a-i iubi pe ceilalți oameni, de-a le dori celorlalți binele, de-a manifesta justiția și generozitatea, iar al doilea, datoria de-a duce la bun sfârșit interrelaționarea socială, profesiunea și schimburile de orice fel etc (numite, în sens larg, și tranzacții).
Un alt punct care trebuie luat în considerare este acela că, odată ce regnul uman este direcționat către o atingere gradată a perfecțiunii și odată ce, cu trecerea timpului, societatea omenească tinde spre perfecțiune, apariția unei dezvoltări paralele trebuie să poată fi identificată în legile revelate. Sfântul Coran afirmă existența acestei dezvoltări graduale, de altfel descoperită și de către rațiune. Se poate concluziona din versetele Coranului că fiecare Lege divină (sharī’ah) are un grad de întregire mai mare decât Legea anterioară; ca exemplu, în versetul acesta, unde El spune: „Iar ție, Muhammed, ți-am trimis Cartea cu Adevărul, întărind Scriptura de dinaintea ei și întrecând-o pe ea.” (Coran, 5: 48)
Sigur că, așa cum atestă de asemenea cunoașterea științifică și o afirmă Coranul, în această lume, viața societății umane nu este eternă și dezvoltarea omului nu este la nesfârșit. Ca rezultat, din punctul de vedere al doctrinei și practicii, principiile generale ce guvernează datoriile (religioase) ale omului se vor opri cu necesitate într-un anumit stadiu. Ca urmare, profeția și sharī’ah vor ajunge de asemenea într-o zi la un sfârșit, atunci când perfecțiunea doctrinei și expansiunea reglementărilor practice vor fi atins stadiul final al dezvoltării lor.
Iată de ce Sfântul Coran, spre a face clar că islamul, religia lui Muhammad, este ultima și cea mai intr-adevăr completă dintre religiile revelate, se prezintă pe ea însăși ca o carte sacră ce nu poate fi abrogată (naskh), îl numește pe Profet „Pecetea (tuturor) Profeților” (khātam al-anbiyā') și vede religia islamică drept una ce cuprinde toate datoriile religioase.
Așa cum El spune: „Și iată ! ea este o Scriptură inatacabilă, căci minciuna nu va veni la ea nici dinaintea și nici dinapoia ei.” (Coran, 41: 41-42)
Și de asemenea: „Muhammad nu este tatăl nici unuia dintre bărbații voștri, ci este Trimisul lui ‘Allāh și Pecetea profeților.” (Coran, 33: 40) Ideea de perfecțiune a Coranului sub forma de carte sacră ce nu poate fi abrogată, precum și aspectul Profetului de „încheietor al șirului tuturor profeților” sunt aspecte esențiale ale aceluiași adevăr.
Și: „Și Noi ți-am trimis ție Cartea ca tâlcuire pentru toate lucrurile.” (Coran, 16: 89) Conform perspectivei islamice, Coranul conține principiul întregii cunoașteri, principiu prin care fiecare domeniu poate fi clarificat și expus.
Traducere realizata de Asociatia Culturala Poarta Cunoasterii Extras din cartea Shiite Islam, de Allama Tabatabai
| |
|