MEDICINA SI ISLAMUL

MEDICINA MUSULMANA




LA CONFLUENTA CUNOSTINTELOR PREISLAMICE.Atunci cand doboara Imperiul persan sasanid, intre 637 si 651, si pun mana pe Gondishapur, oras din sud-estul Persiei, aflat pe vremea aceea la apogeul sau, arabii mostenesc un centru stiintific si medical major din Orientul Mijlociu, fondat de catre sasanizi la mijlocul secolului al III-lea.Aceasta academie este revigorata mai apoi prin afluxul de oameni de stiinta si de filosofi crestini alungati de la Edessa (astazi Urfa, in Turcia ) de catre bizantini, in secolul al V-lea, sau ajunsi acolo dupa inchiderea Academiei de la Atena de catre Justinian (529).Scoala de la Alexandria (din Egipt, Egiptul fiind cucerit in 642 ) era inca activa in practica medicala greco-egipteana datorita marii biblioteci din oras.La confluenta traditiilor medicale grecesti si elenistice, ca si a experientelor si teoriilor persane si indiene (pentru acestia din urma, mai ales in domeniul farmacologiei), imensa stiinta de la Gondishapur va fecunda cercetarea medicala in forma pe care aceasta o va capata in islam.Adevarate "dinastii" de medici crestini nestorieni - cum sunt Baktishu si Masawahy - participa la Bagdad, sub abbasizi, la intemeierea de spitale, ca si la o vasta miscare de traduceri - din greaca, in primul rand, dar si din siriaca, din pehlevi, din sanscrita.Unii califi trimit misiuni, la inceput sub egida savantilor crestini si evrei, sa cumpere manuscrise din Bizant, unde lucrarile medicale se afla la loc de cinste.Crestinul Hunayn Ibn Ishak (m.911), care este unul din cei mai importanti traducatori (alaturi de fiul sau Ishak si de nepotul sau Hubaysh), cunoaste greaca, siriaca, persana si araba, limba in care traduce, printre altele, principalele texte medicale grecesti - cam o suta de lucrari ale lui Galenus, Hippocrat, Dioscoride.El scrie, de asemenea, Probleme de medicina (sub forma de intrebari - raspunsuri), Tratat asupra ochiului si Cartea leacurilor simple.Traducatorul si matematicianul crestin Thabit Ibn Qurra intocmeste o lucrare medicala recunoscuta, Tezaurul.(va urma)

بسم الله الرحمن الرحيم

ASSALAM ALEIKUM !

MEDICINA MUSULMANA.Musulmanii isi depasesc curand maestrii:sub guvernarea califilor, care difuzeaza in intreg imperiul (Egipt, Siria, Magreb, Andaluzia) copii de manuscrise medicale, este supervizata practica medicala si paramedicala a chirurgilor, ortopezilor, veterinarilor, oculistilor, imbalsamatorilor, fabricantilor de siropuri, farmacistilor si droghistilor.Sunt publicate manuale practice si constructia spitalelorse extinde di Irak in toata lumea musulmana.Stabilit la Bagdad, medicul si traducatorul iranian Ali Ibn Raban Al-Tabari (m.850) intocmeste primul tratat medical complet in araba, Cartea intelepciunii, care in 30 de capitole si 360 de sectiuni (dintre care una importanta, privind medicina indiana) abordeaza toate ramurile medicinii de pe vremea aceea.Cel mai mare clinician al islamului, Al-Razi (m.925), este in fruntea principalului spital din Bagdad:voarte versat in anatomie, el si inoveaza, introducand o dimensiune psiho-somatica in observatia si practica medicala.Ar fi scris, se spune, aproape 200 de carti, devenind orb din cauza aceasta.Lucrarea sa CATREA REGALA (a lui Al-Mansur) este o enciclopedie practica in care abordeaza anatomia corpului, igiena, medicamentele simple, regimul pentru cei aflati la drum, otravurile, febra, chirurgia...
Lucrarea sa Al-Hawi(in latina, De continens), intocmita in primul rand pentru studentii sai, este o opera majora, la fel ca si Tratatul privind rujeola si variola, utilizat in invatamantul medical din Europa pana in vremurile moderne.Ali Ibn Al-Abbas Al-Majusi (m. cca 995), un iranian care atrait la Siraz, considerat ca unul dintre marii maestrii ai medicinii pe pamantul islamului, a scris PERFECTIUNEA ARTEI si CARTEA REGALA, opera de referinta pana la Avicenna.Unul dintre contemporanii sai, Ishak Al-Israili, este un celebru oculist din Kairuan ale carui carti, printre cele asupra elementelor, febrelor si urinelor, ca si PARTICULARITATEA DIETEI, au fost traduse in latina in evul mediu sub numele de Isaac Judeus.Lucrarea sa GHIDUL MEDICULUI, scrisa in araba, ne-a parvenit in traducere ebraica.Iranianul Avicenna (Ibn Sina, m.1037) este, impreuna cu Al-Razi, cel mai mare medic si unul dintre cei mai mari filosofi ai islamului.Sayh al Ra'is (maestrul maestrilor) pentru musulmani, "printul medicilor" pentru Europa medievala.Cu preocupari mai putin clinice decat Al-Razi, dar mai sistematic si mai fiolsofic, el incearca sa relationeze cu medicina.Lucrarea sa de capatai CANONUL(medicinii) studiaza in cinci carti generalitatile privind stiinta medicala, anatomia mai ales, igiena, bolile si cauzele lor, ca si regulile pentru ingrijirea acestora.Partea privitoare la medicatie- in 800 de paragrafe!-reprezinta sinteza cea mai completa existenta in epoca.Inb Sina se apleaca apoi asupra dezordinilor interne si externe ale membrelor, asupra bolilor (febre, tumori, pustule, fracturi si ...ingrijiri cosmetice).In sfarsit, se ocupa si de medicamente:titiacuri, prafuri, leacuri uscate, potiuni, siropuri, acestea din urma inventate de arabi.El diagnosticheaza pleurezia si natura contagioasa a tuberculozei.

Inshallah, va urma.