Personalitati Musulmane

بسم الله الرحمن الرحيم


Assalam aleikum wa rahmatullah wa barakatuhu!

AVICENNA -ABU ALI AL-HUSEIN IBN SINA

Medic si filosof (n. Buhara, 980 - m. Hamadan, Iran, 1037).
Abu Ali Al-Husein Ibn Sina (Avicenna pentru Europa latina) incarneaza , prin itinerarul sau enciclopedic si imensa lui cultura, "intelectualul" medieval universal.Daca el exercita o influenta considerabila in islam ca maestru spiritual - mai ales in Persia, al carui mostenitor cultural este -, in Europa autoritatea lui se va prelungi pana in timpurile moderne in calitate de medic.
Nascut in Transoxiana, intr-o familie de inalti functionari iranieni de origine turca, el primeste o educatie bazata pe enciclopedism: gramatica araba, geometrie, fizica, drept, teologie, medicina, astfel incat la optsprezece ani este chemat la curtea samanida unde vindeca un print domnitor.Gratie tratatului lui Al-Farabi asupra Metafizicii lui Aristotel, asimileaza de foarte tanargandirea filosofului grec; acest insetat de stiinta pare de pe atunci a fi trecut prin toate cunostintele epocii lui.Pentru a-si exercita meseria de medic celebru, el se instaleaza - dupa cum il duc peripetiile dinastiilor carora li s-a atasat - in diferite orase din Persia : Rayy(in apropiere de Teheran), Hamadan, Ispahan, unde slujeste pe buiyizii siiti si unde este chiar un timp ministru.Viata sa este agitata probabil si pentru ca trebuie sa se fereasca de reputatia simpatiilor lui siite.Moare la Hamadan, in Iranul Occidental, unde se afla pe langa curtea emirilor siiti din partea locului.Gloria lui Avicenna , supranumit „printul medicilor”, n-a cunoscut contestare dupa aparitia operei sale principale, Canonul medicinii, redactat dupa opera grecului Galenus (secolul II d. Hr.), care va fi una din temeliile invatamantului medical in Europa pana in secolul XVII- lea.Tradus in latina in secolul al XII –lea, acesta va fi publicat in mai multe editii in Europa din secolul al XV-lea pana in secolul al XVII.In lumea musulmana, care cunoaste multi medici renumiti, influenta lui Avicenna se excercita ca filosof si mistic: el se gaseste in cautarea unei cunoasteri in acelasi timp intelectuala, intuitiva si experimentala.Are faima de a fi scris vreo 250 de lucrari, mai ales in araba si persana, dar incercarea sa de a defini „itelepciunea orientala” nu ne-a parvenit decat fragmentar: Povestea lui Hayy Ibn Yaqzan descrie, intr-o modalitate autobiografica, drumul sau catre un Orient mistic, lume a luminii, in tovarasia unui inger iluminator.Aceste „povestiri mistice” vor influenta gandirea siita „iluminista” de mai tarziu, pe cea a lui Sohrawardi in special.Dar cartea care dovedeste fecunditatea gandirii sale, mai mult ca oricare alta, Cartea vindecarii sufletului (Al – Shifa’).Aici el alcatuieste inventarul cunostintelor greco-musulmane din epoca sa, stabilind si o lista a stiintelor: stiinte filosofice, dintre care logica si metafizica, stiinte umane, stiinte pure, aplicate si naturale, stiinte ale astronomiei sau economiei.Tot aici trateaza despre poezie, lingvistica si muzica.Poreclit „maestrul maestrilor” de catre contemporanii sai, el incearca - inaintea a numerosi alti filosofi musulmani, precum Averroes – sa concilieze dogma coranica cu un rationalism arestotelician nuantat de neoplatonism.Principala tinta a atacurilor virulente, pornite de teologul Al – Ghazali (m.1111) in a sa Respingere a filosofilor, Avicenna va fi criticat si de Averroes pentru inclinatiile sale neoplatonice.Prin traducerile facute in ebraica si in latina, la Toledo, in secolul al XII-lea, opera sa, alaturi de aceea a altor ganditori ai islamului, a ajuns in Europa, unde rolul sau va fi deosebit de important, atat in medicina, cat si in filosofie.S-a putut vorbi chiar de un „avicennism latin”, cu „discipoli crestini critici precum Albert cel Mare, Sfantul Toma d’Aquino, Roger Bacon, Duns Scot.

Sursa:Larouse – Dictionar de Civilizatie Musulmana.