ahmed yusuf
Mesaje : 116
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 53
 |  Subiect: ADMIRATIA DE SINE - 'UJB  Dum Oct 03, 2010 5:49 pm | |
| بسم الله الرحمن الرحيم Assalam aleikum wa rahmatullah wa barakatu!
"Spune: Voiti sa va vestim Noi care sunt aceia care vor avea cel mai mult de pierdut din faptele lor? Aceia a caror ravna in aceasta lume este ratacita, in vreme ce ei isi inchipuie ca fac bine" - Surat Al Kahf:103,104
Imam Ali (as) a spus: "Cel in a carui inima patrunde admiratia de sine ('ujb), este destinat pentru pieire" [Al-Saduq, Al-'Amali, p.447]
Imam Musa al-Kazim (as) a spus: "Exista mai multe nivele in ceea ce priveste admiratia de sine. Unul dintre ele este atunci cand actiunile rele ale cuiva i se par bune; el le socoteste ca fiind bune si se iubeste pe sine, imaginandu-si ca face fapte virtuoase. Alt nivel al admiratiei de sine este reprezentat de o persoana care crede ca avand credinta in Dumnezeu Ii face o favoare lui Dumnezeu; pe cand in realitate, Dumnezeu Atotputernicul este Cel Care i-a acordat o favoare (prin faptul ca l-a inzestrat cu credinta) [Al-Kulayni, al-Kafi, vol.2, p.313, hadith#3]
Ce reprezinta admiratia de sine
'Ujb (admiratia de sine) este un sentiment al exagerarii virtutilor cuiva si ale faptelor bune, supraestimarea lor si satisfactia provenita din ele, insotita de un sentiment de superioritate pe seama acestora. O persoana cu 'ujb se considera fara deficiente si greseli. In contrast cu aceasta, un sentiment de placere si bucurie insotit de simtul smereniei si modestiei in fata lui Dumnezeu si de recunostinta pentru favorurile Sale, nu este 'ujb, ci este o trasatura demna de lauda.
In timp ce descria atributele unui om intelept, Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: "El considera putinele fapte bune ale altora ca fiind numeroase, iar propriile lui fapte bune multe la numar ca fiind putine" [Al-Noori, Mustadrak al-Wasail, vol.1, p.132, hadith#184]
Imam Ali (as) a spus: "Persoana care isi imagineaza ca este mare in ochii lui Dumnezeu, este fara valoare". [Al-Amidi, Ghurar ul-Hikam wa Durar ul-Kalim, hadith#8609]
Diferite grade si tipuri de 'ujb
Primul tip de 'ujb este legat de credinta in invataturile corecte. Avand credinta in invataturile corecte, o persoana crede ca I-a oferit prin asta o favoare lui Dumnezeu, avand credinta in El, sau prin faptul ca isi indeplineste indatoririle poruncite de El si de Profetul Sau (pbuh), crede ca a contribuit la splendoarea religiei Sale. In inima sa gandeste astfel, chiar daca nu arata asta in mod deschis.
Al doilea grad de 'ujb este legat de trasaturile bune si de calitati, persoana afectata de acest tip de admiratie de sine se considera a fi un favorit al lui Dumnezeu, si se include pe sine printre cei care sunt cei mai aproape de El. Daca aude numele prietenilor lui Allah (awlyia), isi imagineaza ca este unul dintre ei, chiar daca in mod deschis, afiseaza o imagine de om smerit. Daca i se intampla o nenorocire, el crede ca aceasta se datoreaza apropierii sale de Allah.
Al treilea grad de 'ujb este legat de faptele virtuoase. In acest caz, o persoana se considera demna de rasplata lui Allah in schimbul comportamentului si faptelor lui bune. El se considera a fi un credincios adevarat si crede ca este obligatoriu ca Allah sa-l ocroteasca in aceasta lume si sa-i ofere o pozitie mai inalta in lumea de apoi. Dar in inima sa aceasta persoana pune sub semnul intrebarii justetea faptelor lui Allah, Care face pe cei sinceri si credinciosi sa sufere, si bunavointa aparenta pe care El o manifesta asupra celor ipocriti in lumea aceasta. El pretinde in exterior ca este fericit si multumit cu ceea ce vrea Allah, si cu judecata Sa, dar in inima sa nutreste un sentiment de ura fata de El.
Un alt tip de 'ujb este cand o persoana se considera superioara si mai credincioasa decat altii, crezand ca el este o fiinta umana mai buna. El se considera mai corect decat altii in indeplinirea a ceea ce este wajib (obligatoriu), si in indepartarea de ceea ce este muharramat (interzis). El are tendinta de a crede ca ceilalti sunt exclusi de la mila si iertarea lui Allah, dar cand se gandeste la sine, crede ca iertarea si mila lui Allah i se cuvin, sunt un drept al sau si al altora asemeni lui. El este sensibil cand este vorba de greselile altora, dar trece cu vederea propriile sale greseli. Crede ca altii sunt fiinte imperfecte si neimportante, ii priveste cu dispret in inima sa si ii trateaza cu dispret. In cele din urma el ajunge la un punct in care neaga orice virtute pe care o vede in altii.
Un alt tip de 'ujb se raporteaza la credintele vicioase si la faptele rele ale persoanelor necredincioase, care ii face mandri si ii face sa se considere superiori. Ei se conidera a avea o gandire liberala, o minte deschisa, libera de orice fel de limitari si constrangeri. Ei leaga credinta in Dumnezeu de superstitii, considera credinta in invataturile religioase ca marginire, obtuzitate, iar caracterul si comportamentul bun este vazut de acestia ca un semn al unei personalitati slabe. Ei dispretuiesc facerea de fapte bune si considera actiunile rele ca fiind realizari. Aceste persoane, desi sunt ignorante si neglijente, se considera invatate si constiente de realitatile din jur si nu asculta de nici o mustrare sau sfat, care adesea cauzeaza tocmai efecte contrare in cazul lor. Persoanele care poseda acest tip de 'ujb sunt cele mai nefericite fiinte umane.
Imam al-Sadiq (as) a spus: "Sheytan spune:<Daca il supun pe fiul lui Adam in trei lucruri, nu ma mai intereseaza ce face acesta dupa aceea, pentru ca faptele lui bune nu vor fi acceptate: (1) Cand isi supraestimeaza faptele bune, (2) Cand isi uita propriile pacate si (3) Cand patrunde 'ujb in inima lui [Al-Saduq "al-Khisal", vol.1, p.112, hadith#86]
Consecintele rele ale admiratiei de sine
'Ujb este un viciu distructiv si periculos in sine, care strica credinta si faptele noastre. Potrivit hadisurilor relatate de familia profetului, admiratia de sine este mai rea decat pacatul in sine, intr-atat ca Allah nu-l va calauzi pe credincios sa iasa din pacat, daca necomiterea acelui pacat va cauza admiratie de sine, pentru ca acesta sa fie salvat de admiratia de sine. 'Ujb este unul dintre cele mai mari pericole pentru spiritul cuiva. Dupa moarte, in starea numita barzakh, cel care poseda aceasta boala a sufletului va experimenta o singuratate infriosatoare.
Admiratia de sine cauzeaza o serie de pacate majore si de trasaturi negative. Cand radacinile sale patrund in inima omului, poate sa conduca persoana in cauza la apostazie si shirk. mai mult decat atat, o persoana care sufera de ujb, nu este interesat sa se corecteze. El se considera mai degraba o persoana evlavioasa si virtuoasa. El isi subestimeaza pacatelesi nu se gandeste niciodata sa se curete de ele, iar in cele din urma aceasta il conduce la condamnare vesnica. Valul intunecat al admiratiei de sine ii acopera si ii corupe intelectul, facandu-l orb la propriile neajunsuri si impiedicandu-l sa atinga orice fel de desavarsire.
O persoana care sufera de 'ujb este inclinata catre riya' (a face ceva de ochii lumii, a face parada), si catre nifaq (ipocrizie). Deasemeni, ii, contamineaza comportamentul cu mandrie. Unul dintre viciile prezente la o persoana cu 'ujb este de a vedea pe altii cu dispret, micsorandu-le valoarea. Acest lucru il indeparteaza incetul cu incetul de pe calea umanismului, conducandu-l pe calea cruzimii si a distrugerii.
Imam Ali (as) a spus:"Nici o singuratate nu poate fi comparata in ceea ce priveste groaza creata ca cea care este rezultatul admiratiei de sine" [Nahjul Balagha, #113]
Imam Ali (as) a mai spus: "Persoana care are admiratie de sine nu are intelect." [Al-Amidi, Ghurar ul-Hikam, hadith#1008] si "Admiratia de sine este izvorul prostiei [Ibid, #938]
Sfaturi pentru a ne vindeca de admiratie de sine
Putem detecta admiratia de sine in personalitatea noastra prin vigilenta, practicand cu grija autocritica, si prin analiza minutioasa a intentiilor si faptelor noastre. Trebuie sa-L imploram pe Allah ca Acesta sa ne binecuvanteze cu intelegerea propriilor greseli si slabiciuni. Ar trebui sa ne amintim faptul ca atunci cand Allah ocroteste pe cineva, prima data il binecuvanteaza cu constientizarea propriilor neajunsuri si greseli.
Sa ne amintim ca viata, puterea si cunoasterea precum si alte realizari sunt umbra atributelor lui Allah. Fiecare fapta buna, act de adorare, talent sau sansa sunt obtinute datorita binecuvantarilor si milei Sale. Fara permisiunea Sa, nici o creatura nu ar fi capabila sa faca o singura fapta buna macar. Sa privim faptele noastre bune si actele noastre de adorare: au fost ele cu adevarat sincere, fara nici o greseala si au fost ele facute numai de dragul lui Allah? Putem cu adevarat sa pretindem ca Allah sa ne dea rasplata perfecta pentru faptele noastre bune? E mai bine sa intelegem ca a fost numai cu ajutorul lui Allah ca am avut sansa sa infaptuim binele si ca El a acoperit multe dintre greselile noastre si multe dintre intentiile noastre rele, si sa speram ca El va include actiunile noastre in categoria faptelor bune, nobile.
Ar trebui sa realizam faptul ca nici o creatura de pe fata pamantului nu poate sa-si indeplineasca in mod complet indatoririle in ceea ce priveste actele de adorare si slujirea lui Allah. Rugaciunile profetilor si ale prietenilor lui Allah (awliya) sunt dovada confesiunii lor in aceasta privinta. Acestia au fost constienti ca, chiar daca si-ar fi petrecut intreaga viata multumindu-I lui Allah, tot nu ar putea sa-I multumeasca indeajuns pentru binecuvantarile Sale. Asadar, ar trebui sa ne admitem mereu cu smerenie greselile noastre si sa cerem iertare de la Allah. Viciul admiratiei de sine este consecinta dragostei de sine, care ne determina sa ne supraevaluam faptele noastre neinsemnate si sa subestimam faptele bune ale altora. Sa ne gandim la propriile noastre actiuni: cum ne simtim atunci cand Allah ne binecuvanteaza cu facerea unei mici fapte bune? Ne face asta sa ne simtim smeriti si recunoscatori lui Allah? Cum vedem faptele asemanatoare facute de ceilalti? Este greu sa le acceptam in inima noastra ca fiind fapte bune?
Si cum ne simtim cand comitem un pacat? Ne face asta sa ne simtim rusinati in fata lui Allah sau il luam usor si gasim scuze pentru el? Cum privim fape asemanatoare comise de ceilalti? Ne rugam lui Allah ca sa-i ierte? II ajutam ca sa paraseasca comportamentul pacatos, sau simtim ura fata de ei?
Cand oferim rugaciunea salat, ar trebui sa cugetam la semnificatiile expresiei al-hamdulillah (toata lauda este a lui Allah) si sa incercam sa ne instruim inima ca toate capacitatile si calitatile pe care le avem si tot ce am facut bun pana acum nu este demn de lauda, ci Allah este Cel Care merita adevarata lauda pentru toate faptele noastre bune si pentru talentul nostru.
Concluzie
Imam al Baqir (as) a spus: "Inchideti calea admiratiei de sine prin cunoasterea (ma'rifah) de sine." [Mizan al-Hikmah, hadith #11859]
www.al-islam.org | |
|
Calendar
