Căsătoria este un lucru foarte important în Islam şi trebuie abordată cu toată atenţia cuvenită. Cuplurile care doresc să se căsătorească sunt nu numai viitori părinţi, ci şi viitori educatori. De aceea, nimeni nu trebuie să se gândească la căsătorie până când nu ajunge la o vârstă potrivită, la care îşi poate asuma o responsabilitate atât de mare.
Imamul Ja’far le cerea discipolilor să nu se căsătorească de timpuriu, ci să mai aştepte. Iar Abu Hanifa nu l-a lăsat pe discipolul său Imam Abu Yusuf să se căsătorească devreme, spunându-i: „Mai întâi trebuie să-ţi desăvârşeşti educaţia şi să înveţi bine tot ceea ce este de învăţat înainte de căsătorie. Altfel, educaţia ta va rămâne neterminată. Trebuie totodată să ai o slujbă care să-ţi permită să-i asiguri familiei tale o viaţă decentă. Odată ce ai îndeplinit aceste condiţii, calea vieţii ţi se va deschide netedă şi fără obstacole”. Aşa îi vorbea Abu Hanifa tânărului său discipol – un discipol care apoi a urcat la rangul de Sheikh al-Islam în timpul dinastiei abbaside.
Marele Abu Hanifa, cunoscut ca fondator al principiilor de drept teoretice, a ales să procedeze în acelaşi mod. Imam Ja’far, care la rândul său îşi învăţa discipolii să nu se căsătorească în grabă şi de timpuriu, a fost unul din descendenţii Trimisului lui Allah. Ceea ce trebuie să înţelegem este că instituţia căsătoriei se abordează cu multă grijă şi atenţie. Când luăm decizia de a ne căsători, trebuie să ne punem următoarele întrebări: “Persoana aceasta este în stare să educe un copil aşa cum ar face un învăţător sau o învăţătoare? Este suficient de matură ca să-şi împartă viaţa cu cineva? Este îndeajuns de înzestrată ca să-şi crească şi să-şi modeleze copiii pentru a urma Calea pe care noi o urmăm?” Dacă răspunsul la aceste întrebări este afirmativ, cei doi sunt pregătiţi pentru căsătorie. Dar dacă nu ştiu să se stăpânească şi să se înţeleagă cu cei din jur, şi dacă nu fac mereu decât să creeze probleme, atunci nu se poate spune că sunt pregătiţi pentru a se căsători şi a creşte copii. O contribuţie reală la viitorul musulmanilor – ţelul oricărui musulman – depinde de existenţa unor oameni desăvârşiţi şi a unor familii desăvârşite. Un asemenea ţel poate fi atins numai de oameni cu inima la fel de curată cum e Ka‘ba, cu o valoare umană la fel de înaltă ca Muntele Everest şi cu o spiritualitate care îi poate purta până la Sidrat al-Muntaha. Nu este o sarcină care să stea în puterile celor care I se pun împotrivă Celui Atotputernic, a oamenilor cu gânduri întinate şi o conştiinţă coruptă. Generaţiile luminate, care au ajuns la o maturitate interioară şi exterioară prin Graţia şi cu Ajutorul lui Allah Cel Atotputernic, vor atinge acest ideal. Vom repeta aici ceea ce Trimisul lui Allah i-a spus lui Habbab ibn Arat, când acesta i-a cerut să se roage pentru victorie: “Allah o să v-o dăruiască, dar voi trebuie să îndepliniţi ce vi se cere” (Bukhari, Manaqib, 25; Ikrah, 1).
Versurile marelui învăţat Alvarli Efe spun mai bine ceea ce încercăm să spunem noi:
Când lacrimile ţi se fac pârâu
Şi plângi precum cum a plâns Ayyub,
Şi inima ţi-e greu mâhnită,
El oare nu se va-ndura?
Şi dacă vii la uşa Lui,
Gata de a-ţi jertfi şi scumpa viaţă,
Şi Îl slujeşti aşa cum El a poruncit,
Oare El nu-ţi va da răsplată?
Aşadar, dacă lacrimile ni se fac pârâu, dar nu ne oprim nicicând din căutarea noilor lumi care aşteaptă să fie descoperite, vom avea parte de veşti bune la fiecare popas, vom simţi binecuvântările lui Allah de fiecare dată şi vom continua să mergem cu pasul neşovăitor pe Calea care duce către El. Aceasta este credinţa noastră în Cel Atotputernic. El ne va arăta că am făcut bine să căutăm binele.
Dacă părinţii vor un anumit comportament la copiii lor, este foarte important ca ei înşişi să îl adopte. Şi pentru aceasta, părinţii trebuie să fie blânzi, apropiaţi şi buni. În acest fel, căminul se transformă într-o şcoală.
Scris de Fethullah Gülen
Lun Iul 27, 2015 5:01 am Scris de 
Calendar
Subiect: Educaţia religioasă a copilului