Sinceritatea şi semnificatia intentiilor

Sinceritatea şi semnificatia intentiilor



Allah Preaînaltul spune:

Şi nu li s-a poruncit decât sã-L adore pe Allah, cu credintã curatã şi
statornicã în religia Lui, sã împlineascã Rugãciunea şi sã achite Dania. Şi aceasta este credinta [comunitãtii] celei drepte. (98 : 5)
Nu vor ajunge la Allah carnea şi sângele lor, ci va ajunge la Elevlavia voastrã. (22 : 37)
Spune: “De veti tine ascuns ceea ce se aflã în sufletele voastre sau de veti da pe fatã acestea, Allah le ştie". (3 : 29)


'Umar ibn al-Khattab (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata cã l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea ii binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând:
Faptele trebuie cãlãuzite de intentii şi pentru fiecare persoanã (este pus deoparte) ceea ce îşi doreşte. Cel a cãrui pribegie este de dragul lui Allah şi al Trimisului lui Allah (este, de fapt, pentru Allah şi Trimisul Sãu), iar cel care pribegeşte pentru cele lumeşti, de aceasta va avea parte; şi cel ce pribegeşte de dragul unei femei, se însoarã cu ea şi astfel pribegia sa este pentru telul ce-l are în minte.
(Convenit)


Umm al mo'minin A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) relateazã cã
Trimisul lui Allah a spus: O armatã înainteazã spre Ka'ba, dar când va ajunge la câmpie, vor fi toti înghititi de pãmânt, de la primul pânã la ultimul. La care ea a întrebat: O, Trimis al lui Allah! Dar de ce toti? El a rãspuns: Toti vor fi îngropati, dar vor fi înviati pentru judecatã, potriviti intentiilor lor.
(Convenit)

Umm al mo'minin A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah a spus: Dupã cucerirea Mekkãi nu va mai fi pribegie, ci numai Jihad (lupta în cauza lui Allah) continuã şi cu bunã intentie; deci când sunteti chemati la luptã, rãspundeti chemãrii.
(Convenit)


Jabir ibn 'Abdullah al-Ansari (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata: Îl însoteam pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) într-o expeditie, când el a zis: Sunt nişte oameni în Medina, al cãror suflet este cu voi oriunde mergeti şi prin orice vale treceti. Nu s-au alãturat nouã cu trupul din cauza bolilor ce le au; şi o versiune completeazã: N-au reuşit sã-şi primeascã plata de rãsplatã.
(Muslim)


Versiunea lui Bukhari este: Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Ne întorceam cu Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) din campania de la Tabuk, când el a remarcat: Sunt oameni ce au rãmas în Medina care au fost alãturi de noi (ne-au sprijinit) cu sufletul, oriunde am fost şi în orice vale am trecut. Ei au rãmas în urma noastrã cãci au avut pricini întemeiate.


Ma'an ibn Yazid ibn Akhnas (Ma'an, tatãl şi bunicul sãu sunt toti Tovarãşi ai Profetului) relata: Tatãl meu a pus deoparte câtiva dinari pentru milostenie şi i-a dat unei persoane din moschee. Am mers la acea persoanã şi am adus înapoi tatãlui meu dinarii aceia. Şi atunci ne-am îndreptat spre Trimisul lui Allah şi i-am prezentat problema. El i-a spus tatãlui meu: Yazid, ai fost rãsplãtit pentru ceea ce ai avut în gând, iar mie mi-a zis: Ma'an, eşti îndreptãtit la ceea ce ai luat.
(Bukhari)


Abi Is'haq Sa'd ibn Abi Waqqas (unul dintre cei zece care au primit vestea intrãrii în Paradis) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) m-a vizitat când am fost lovit de o boalã care m-a adus aproape de uşa mortii în anul de Hajjat-ul-Wada' (Pelerinajul de Adio). Eu am zis: Trimis al lui Allah, poti vedea prea bine suferinta în care mã aflu şi eu sunt un om înstãrit dar nu am pe nimeni care sã mã moşteneascã în afarã de unica mea fiicã. Sã dau milostenie douã treimi din averea mea? El a rãspuns negativ. Eu am zis: Sã dau milostenie jumãtate?
El a rãspuns negativ, apoi a adãugat: Dã o treime şi atât va fi de-ajuns.
Sã-ti laşi moştenitorii în bunãstare este mai bine decât sã-i laşi în sãrãcie, cerşind de la oameni; niciodatã sã nu faci o cheltuialã, cãutând prin aceasta plãcerea lui Allah, ci vei fi rãsplãtit chiar pentru o îmbucãturã de hranã pe care o pui în gura nevestei tale. Eu am zis: O, Trimis al lui Allah, voi supravietui eu tovarãşilor mei? El a spus: Dacã le supravietuieşti, sã faci o astfel de faptã prin mijlocirea cãreia sã împlineşti plãcerea lui Allah, dar sã-ti îmbunãtãteşti statutul (în religie) şi prestigiul; s-ar putea sã supravietuie şti, ca oamenii sã tragã foloase de pe urma ta, iar ceilalti sã sufere din cauza ta. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a mai adãugat: Allah, încheie pentru Tovarãşii mei pribegia lor şi nu-i lasã sã se întoarcã înfrânti. Sa'd ibn Khaula, este totuşi nefericit. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a simtit îndurerat pentru el, cãci el murise în Mekka.
(Convenit)


Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah a spus: Allah nu priveşte la fetele vostre şi nici la averea voastrã, însã El priveşte la faptele voastre şi în inimile voastre.
(Muslim)


Abu Musa al-Aş'ari (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã un om a venit la Trimisul lui Allah şi a spus: Un om luptã pentru pradã, altul pentru a câştiga reputatia de luptãtor şi altul pentru a-şi arãta curajul; care dintre aceştia se aflã pe calea lui Allah? El a rãspuns: Cel care luptã pentru ca, cuvântul lui Allah sã fie preamãrit, se aflã pe calea lui Allah (luptã în cauza lui Allah).
(Convenit)


Abu Bakra al-Thaqfi (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata cã Trimisul lui Allah a zis: Când doi musulmani luptã unul împotriva celuilalt cu sabia şi unul este ucis, amândoi sunt condamnati sã meargã în Iad. Eu i-am zis:
Trimis al lui Allah! În ce priveşte pe cel ce ucide, este de înteles, dar de ce şi celãlalt? El (Profetul) a rãspuns: Celãlalt dorea sã-şi omoare potrivnicul.
(Convenit)

Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Rãsplata rugãciunii oferitã de o persoanã, în adunare, este de douãzeci şi cinci de ori mai mare decât cea a rugãciunii oferite în propria casã sau în piatã (de unul singur). Şi aceasta, din pricina faptului cã, atunci când face ablutiunea, şi o face perfect, dupã ce porneşte spre moschee cu unicul gând de a face rugãciune, atunci pentru fiecare pas pe care el îl face cãtre moschee, rãsplata lui creşte cu un grad şi pãcatul lui este şters de pe rãbojul sãu (de fapte); când el face rugãciune, îngerii implorã încontinuu binecuvântarea şi iertarea lui Allah pentru el, atâta vreme cât el rãmâne la Musaleia sa. Ei zic: O, Allah! Revarsã binecuvântãrile Tale asupra lui, fii Milostiv şi Blând cu el.
(Convenit)


Abdullah ibn 'Abbas ibn Abdul Muttalib (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a transmis de la Domnul Preamãrit şi Binecuvântat: Adevãrat, El a definit binele şi rãul şi a explicat limpede şi amãnuntit progresia lor.
Cel care are intentia sã facã o faptã bunã, Allah înseamnã pentru el o mãsurã plinã de bine, iar dacã îşi duce intentia la îndeplinire, Puternicul şi Gloriosul Allah îl rãsplãteşte de la zece la şapte sute de ori şi chiar mai mult. Cel care este tentat sã facã o faptã rea, Allah înscrie în contul sãu o pedeapsã pe mãsurã. Şi dacã intentioneazã sã-şi transpunã gândul în faptã, Allah întoarce rãul asupra lui.
(Convenit)


'Abdullah ibn 'Umar ibn Al-Khattab, relateazã cã el l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: Trei persoane dintr-o natie ce era înaintea noastrã se aflau într-o cãlãtorie, când au fost surprinse de o furtunã şi s-au adãpostit într-o peşterã. O stâncã a alunecat şi a blocat ieşirea din peşterã. Una din cele trei persoane a zis: Amintiti-vã de faptele bune pe care le-ati fãcut cu sinceritate pentru Allah. Implorati-l pe Allah sã vã elibereze (din aceastã nenorocire) în virtutea unei fapte drepte (El poate îndepãrta stânca). La care unul dintre ei a zis: pãrintii mei erau foarte bãtrâni şi eu aveam obiceiul sã le ofer lapte înainte ca pruncii mei şi ceilalti membri ai familiei mele sã-şi primeascã portia. Într-o zi, am mers mai departe în cãutarea unor copaci verzi şi n-am reuşit sã mã întorc la timp acasã, înainte ca pãrintii mei sã meargã la culcare. Dupã ce am muls ca de obicei şi le-am adus laptele, ei erau deja adormiti. N-am vrut sã-i deranjez, dar nici n-am vrut sã dau copiilor mei sã bea lapte înaintea lor (a pãrintilor mei). Copiii mei plângeau de foame la picioarele mele, dar eu am aşteptat trezirea lor pânã la ivirea zorilor.
(Aceastã stare de lucruri a durat pânã dimineata). Când s-au trezit au bãut lapte. O, Doamne! Tu ştii dacã am procedat astfel ca sã fac voia Ta, atunci scapã-ne de nenorocirea ce s-a abãtut asupra noastrã prin aceastã stâncã.
La care, stânca s-a mişcat putin, dar nu destul ca ei sã poatã trece. Celãlalt a spus: O, Doamne! Eu am avut o verişoarã pe care am iubit-o cu dragostea profundã a bãrbatilor pentru femei. Am încercat sã o ademenesc, dar ea a refuzat. Dupã care, într-un an cu foamete, ea s-a apropiat de mine. I-am dat o sutã douãzeci de dinari, cu conditia ca ea sã mi se dea. Ea a fost de acord, dar când am fost împreunã (pentru raport sexual) ea a spus:
O, slujitor al lui Allah! Teme-te de Allah şi nu rupe sigiliul mişeleşte.
De-atunci încolo m-am ferit de ea, în ciuda faptului cã o iubeam înfocat; şi i-am îngãduit sã pãstreze şi banii pe care îi dãdusem. O, Allah! Tu ştii dacã am fãcut astfel ca sã împlinesc voia Ta, atunci îndepãrteazã nenorocirea de care suferim. Din nou stânca s-a mutat putin, dar tot n-au putut ieşi afarã. Al treilea a zis: Doamne! Eu am tocmit nişte muncitori sã-mi lucreze şi le-am plãtit simbrie, dar unul dintre ei a plecat fãrã sã vinã şi sã ia ce i se cuvenea. Eu am investit partea lui în negoþ, care a prosperat foarte mult. Dupã multã vreme, el a venit la mine şi a zis: O, slujitor al lui Allah! Plãteşte-mi ce mi se cuvine. Eu am zis: Tot ceea ce vezi este al tãu - cãmile, vite, capre şi sclavi. El a zis: O, slujitor al lui Allah! Nu face glume pe seama mea. Eu l-am asigurat cã nu glumeam. Atunci el a luat toate lucrurile şi a plecat. Nu a lãsat nimic. Doamne! dacã am procedat astfel încercând sã fac voia Ta, atunci scapã-ne de nenorocirea noastrã. Stânca a alunecat într-o parte şi ei au pãşit afarã liberi.
(Convenit)