Unele chestiuni privind diferenţele dintre școlile Așairah și Mutazilah
Grupările Ahle Hadith și Așairah au interpretat (sau mai bine spus au interpretat greșit) sensul termenului
taqdir (predestinare) punȃnd responsabilitatea pentru acțiunile umane pe seama lui Dumnezeu, construind astfel bazele unei școli noi de gândire, complet opusă școlii Mutazilah în multe aspecte, printre care:
1. Cine este executorul acțiunilor omului: Dumnezeu sau omul însuși este responsabil? Şcoala Așairah credea în prima teorie, în timp ce Mutazilah în cea din urmă.
2. Sunt acțiunile omului constrȃnse și limitate de predestinare și doar această predestinare este cauza acțiunilor umane? Şcoala Așairah a crezut în ideea de mai sus, în timp ce Mutazilah a respins-o categoric.
3. Este omul o victimă a constrângerii (puterii) divine în acțiunea sa sau este liber? Şcoala Așairah a crezut că omul este constrȃns, iar Mutazilah a considerat că el este absolut liber.
Prin urmare, școala Așairah, din cauza acestor trei principii, s-a confruntat cu o opoziție acerbă din partea școlii Mutazilah și a oricărei persoane raționale. Dacă Dumnezeu este creatorul acțiunilor umane, atunci pe ce bază poate El să-i pedepsească pe păcătoși și să-i răsplătească pe cei virtuoși? Aceasta nu va fi oare o acţiune inutilă atât din punct de vedere al necredinciosului (inclusiv al opresorilor, tiranilor și nelegiuiţilor) cȃt și al credinciosulului? Oare raţiunea omului nu respinge astfel de opinii? Este potrivit ca Dumnezeu să facă astfel de lucruri?
Ca răspuns la aceste obiecții, școala Așairah a început prezentarea argumentelor sale și justificarea lor în loc să-și rectifice convingerile. Ei au argumentat astfel:
i) Raţiunea noastră nu are dreptul de a forma opinii atunci cȃnd este vorba de acțiunile lui Dumnezeu. Înțelepciunea noastră nu este standardul pentru a măsura cȃt de bun este un lucru. Dimpotrivă, tot ceea ce face Dumnezeu este bun și corect. Dacă Dumnezeu ȋi aruncă pe credincioși ȋn iad și pe necredincioși ȋn rai, atunci acest lucru nu este nedrept pentru Dumnezeu. Acest lucru devine drept pentru că El a făcut asta. Verdictul dat de înțelepciunea noastră cu privire la bine sau rău nu are legătură cu Dumnezeu.
Această dezbatere este cunoscută ca „Valoarea (calitatea) și defectul:
Şarii sau conforme cu raţiunea?”.
(
حسن و قبح: عقلي يا شرعي)
Așairah au considerat valoarea și defectul a fi
șarii, în timp ce Mutazilah le-au considerat conforme cu rațiunea.
ii) După cum am menționat mai sus, conform școlii Așairah, înțelepciunea noastră nu este standardul pentru a măsura dreptatea, ci etalonul este acțiunea lui Dumnezeu. Prin urmare, dacă Dumnezeu pedepsește un necredincios sau un păcătos din cauza păcatelor pe care El Însuși le-a comis, acest lucru nu constituie o nedreptate. Din moment ce Dumnezeu a făcut acest lucru, aceasta este dreptatea în sine. Astfel, ȋn mod aparent, școala Așairah crede în justiția divină (
adl), dar modul în care o interpretează, nu este de fapt nimic altceva decȃt tiranie și asuprire din toate punctele de vedere. Prin urmare, școala Mutazilah a mai fost numită și Adliyyah, iar adepţii școlii Așairah au fost adversarii ei.