AcasaPortalCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare
Conectare
Utilizator:
Parola:
Conectare automata: 
:: Mi-am uitat parola
Top postatori
Noor İslam
 
Admin
 
ascary
 
ahmed yusuf
 
Corina
 
nargis b
 
io@n@
 
jadhha
 
Miss Surya
 
Selma Nuran
 
Ultimele subiecte
» Ruga rostita in taina de cei necajiti
Lun Iul 27, 2015 5:01 am Scris de nargis b

» Ruga pentru intampinarea lunii Ramadhan
Vin Iun 19, 2015 1:50 am Scris de nargis b

» Munca asidua si darnicia
Dum Mar 15, 2015 4:02 am Scris de nargis b

» Mai intai pentru aproape si apoi pentru sine
Sam Mar 14, 2015 11:02 pm Scris de nargis b

» Imamul Hussein (as) - Scurta descriere si analiza
Lun Mar 09, 2015 3:03 pm Scris de Admin

» Viata Imamului Hasan (as)
Mar Mar 03, 2015 6:44 pm Scris de Admin

» Viata Fatimei Al Zahraa (as)
Joi Feb 26, 2015 6:45 pm Scris de Admin

» Imamul Ali (as) - Viata sa
Mar Feb 24, 2015 5:28 pm Scris de Admin

»  Profetul Muhammad (salla Allah alayhi wa alih wa salam)
Lun Feb 23, 2015 5:03 pm Scris de Admin

» Perioada sarcinii
Lun Feb 23, 2015 12:36 am Scris de nargis b

» Oare unde sunt si ce mai fac revertitii?
Mier Ian 28, 2015 5:05 pm Scris de Admin

» Taqwa - Evlavia
Dum Ian 18, 2015 6:38 pm Scris de nargis b

» Ruga tainica a celor care nadajduiesc
Mier Ian 07, 2015 11:34 pm Scris de nargis b

» Ruga tainuita a celor ce se caiesc
Lun Ian 05, 2015 3:01 am Scris de nargis b

» Obiecţii ȋmpotriva credinţei ȋn dreptatea divină – Partea a II-a
Lun Ian 05, 2015 2:04 am Scris de nargis b

» Norme pentru atingerea perfectiunii spirituale
Mier Dec 31, 2014 7:47 am Scris de nargis b

» Ruga rostita in taina de cei care se plang
Mier Dec 31, 2014 5:26 am Scris de nargis b

» Sunt dezastrele manifestarea dreptatii sau milei lui Allah?
Sam Dec 27, 2014 3:23 am Scris de nargis b

» Calea de mijloc - Amr bainal amrain
Lun Dec 08, 2014 12:15 am Scris de nargis b

» Scoala shiita versus Ashairah si Mutazilah
Lun Noi 24, 2014 1:03 am Scris de nargis b

Cautare
 
 

Rezultate pe:
 
Rechercher Cautare avansata
Mai 2018
LunMarMierJoiVinSamDum
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   
CalendarCalendar
geomap

hit counters
Bloguri dragi mie
Noul Musulman
Blogu'lu'Yusuf
Hadisuri
Familia İslamica
Coranul Tradat
İslam Romanesc
Gradinile Credincioşilor
Dumnezeu ın Coran
Subiectele cele mai active
TRADITIA PROFETULUI
Versetul zilei
SA NE CUNOASTEM!
SUBIECTE LA CARE TREBUIE SA MEDITEZI
SCUZELE FEMEİLOR CARE NU PORATA VAL
Istoria Convertirii Mele...
Lectii despre Ramadan - Sheikh Assim L. Al Hakeem
BINE ATI VENIT!
DUA PENTRU FIECARE ZI DIN LUNA RAMADAN
INTREBARI & RASPUNSURI
facebook
Forumul Despre Islam

Creează-ți o insignă
Cei care creeaza cel mai des subiecte noi
Noor İslam
 
Admin
 
ahmed yusuf
 
nargis b
 
io@n@
 
Corina
 
ilayda
 
Noor
 
Selma Nuran
 
Umm Adam
 
VIZITATORI

Distribuiţi | 
 

 CÃINTA

In jos 
AutorMesaj
Noor İslam
Admin
Admin
avatar

Mesaje : 551
Data de inscriere : 22/04/2010
Varsta : 36
Localizare : Turcia

MesajSubiect: CÃINTA    Joi Iul 29, 2010 8:25 pm

CÃINTA

Pentru fiecare pãcat este necesar sentimentul cãintei. În cazul în care pãcatul comis de cãtre credincioşi se referã doar la Allah, fãrã sã implice pe altcineva, existã trei conditii care trebuie îndeplinite pentru acceptarea cãintei: (i) Credinciosul sã se abtinã de a comite mai multe pãcate; (ii) Sã se simtã ruşinat de ceea ce a fãcut;(iii) Sã ia hotãrârea de a nu se deda la astfel de pãcate în mod repetat. Cãinta persoanei cu mustrãri de cuget nu va fi deplinã dacã nu se îndeplinesc toate conditiile. În cazul în care vreo persoanã este legatã de comiterea unui pãcat, teologii au impus încã o conditie pe lângã acestea trei: persoana ce se cãieşte, sã mãrturiseascã scoaterea din cauzã, înapoind proprietarului de drept bunurile sale. În cazul în care a calomniat pe cineva, trebuie sã-şi cearã iertare de la persoana în cauzã. Dacã s-a dedat la bârfe împotriva cuiva, sã caute iertarea de la persoana respectivã şi sã o şi primeascã. Cãinta este obligatorie în lumina consensului de opinie a musulmanilor, a versetelor Sfântului Coran şi a traditiilor Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).
Allah Preaînaltul a spus: şi cãiti-vã cu totii, o, voi dreptcredincioşilor, fatã de Allah, pentru ca voi sã izbânditi! (24 : 31)
Rugati-vã de iertare la Domnul vostru, apoi întoarceti-vã, cãindu-vã, la El! El vã va ajuta sã vã bucurati de o plãcere frumoasã. (11 : 3)
O, voi cei care credeti! Întoarceti-vã la Allah întru cãintã curatã! (66 : 8)

13. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã l-a auzit pe Trimisul lui Allah spunând: Jur pe Allah cã doresc iertarea Sa şi mã întorc cãtre El cu cãintã mai mult de şaptezeci de ori pe zi.
(Bukhari)


14. Al-Aghar ibn Yasar al-Muzani (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata cã Trimisul lui Allah a zis: Voi, oameni, întoarceti-vã cu credintã spre Allah şi cereti îndurare de la El. Eu mã întorc spãşit cãtre El de o sutã de ori pe zi.
(Muslim)


15. Anas ibn Malik al-Ansari (Allah sã-l aibã în mila Sa!), slujitorul Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), a relatat cã Trimisul lui Allah spunea: "În fata lui Allah cãinta slujitorului Sãu este mai bine plãcutã decât o persoanã care-şi pierde cãmila în pustiu şi apoi o regãseşte pe neaşteptate".
(Convenit)


Versiunea lui Muslim adaugã: Allah este mai încântat de cãinta slujitorului Sãu decât o persoanã care cãlãreşte pe cãmilã într-un deşert fãrã apã şi cu el (pe acea cãmilã) se aflã şi proviziile sale de hranã şi apã; apoi el pierde totul şi nu mai are nici o sperantã (cã va gãsi toate acestea) şi se întinde la umbrã supãrat din cauza cãmilei sale; şi atunci, iatã cã-şi vede cãmila stând în fata ochilor sãi. El prinde frâul şi atunci cu o bucurie nemãrginitã izbucneşte: "O, Doamne! Tu eşti slujitorul meu şi eu sunt Domnul Tãu". El face aceastã greşealã din prea multã bucurie.

16. Abu Musa al-Aş'ari (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Allah Preaînaltul îşi întinde mâna Sa în timpul zilei, iar cei care au pãcãtuit în ziua aceea, se pot cãi pânã ce soarele ajunge la apus.
(Muslim)


17. Se relateazã sub autoritatea lui Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Dacã cineva se cãieşte înainte de apusul soarelui, Allah îl va ierta.
(Muslim)


18. 'Abdullah ibn 'Umar al-Khattab (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Allah acceptã cãinta unui credincios pânã când acesta îşi dã ultima suflare (pânã când îl cuprind fiorii mortii).
(Tirmidhi)


19. Zirr ibn Hubaiş relata: Am mers la Safwan ibn 'Assal (Allah sã-l aibã în mila Sa!) sã-l întreb despre gestul simbolic al trecerii mâinilor peste ciorapi în timpul ablutiunii. El m-a întrebat: Zirr, ce te aduce aici? Eu am rãspuns: Am venit în cãutarea cunoaşterii. El a zis: Îngerii îşi întind aripile peste cel ce cautã cunoaşterea, de bucurie pentru ceea ce cautã. Eu i-am spus: În mintea mea s-au nãscut nişte îndoieli în legãturã cu trecerea simbolicã a mâinilor peste ciorapi în timpul ablutiunii, dupã ce omul se uşureazã.
Cum tu eşti unul dintre Tovarãşii Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), am venit la tine ca sã te întreb. Ai auzit ca Profetul sã spunã ceva legat de acest lucru? El a rãspuns afirmativ şi a remarcat: El ne-a lãmurit cã în timpul cãlãtoriei nu trebuie sã ne scoatem ciorapii ca sã ne spãlãm picioarele, chiar pânã la trei zile şi nopti, decât în caz de necurãtenie gravã (dupã contactul sexual). În alte cazuri, cum ar fi somnul, uşuratul sau urinatul, este suficientã trecerea simbolicã a mâinilor peste ciorapi. Atunci eu l-am întrebat: L-ai auzit spunând ceva despre dragoste şi afectiune? El a rãspuns: Îl însoteam pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) într-o cãlãtorie şi un beduin a venit la el strigând cu o voce rãguşitã: O, Muhammad! Trimisul lui Allah i-a rãspuns aproape pe acelaşi ton: Iatã-mã! Eu i-am zis (arabului):
Ruşine sã-ti fie, coboarã-ti glasul în prezenta lui, fiindcã aşa ne-a poruncit Allah. El s-a rãstit: Nu vreau sã-mi cobor glasul, apoi, adresându-se Profetului, a zis: Ce se întâmplã cu o persoanã care are dragoste de oameni dar nu s-a aflat încã în compania lor. Trimisul lui Allah a rãspuns: O persoanã se va afla în compania celor pe care-i iubeşte, în Ziua Judecãtii. Apoi a continuat sã converseze cu noi şi, pe parcursul discutiei, a amintit despre o poartã înspre apus, a cãrei lãtime ar putea fi parcursã de un cãlãret în patruzeci sau şaptezeci de ani. Unul dintre povestitorii acestei traditii, Sufyan, spune mai departe: Aceastã poartã se aflã în directia Siriei. Allah a creat-o o datã cu crearea cerurilor şşi pãmântului. Ea este deschisã pentru cãintã şi nu se va închide pânã ce soarele nu apune la rãsãrit (Ziua Judecãtii).
(Tirmidhi)


20. Abu Sa'id al-Khudri (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Era un om dintr-un popor ce trãia înaintea noastrã care a omorât nouãzeci şi nouã de persoane şi apoi a început sã cerceteze despre învãtatii lumii (care-i puteau arãta calea izbãvirii). El a fost îndreptat sã meargã la un cãlugãr. A mers la el şi i-a relatat cã a omorât nouãzeci şi nouã de oameni şi l-a întrebat dacã mai exista vreun motiv pentru care sã-i fie acceptatã cãinta. Cãlugãrul a rãspuns negativ şi a fost şi el ucis, completând astfel numãrul celor ucişi, pânã la o sutã. Apoi, el a început sã întrebe despre învãtatii cei mai mari de pe pãmânt şi a fost îndreptat la un învãtat. Omul i-a relatat învãtatului cã a omorât o sutã de persoane şi l-a întrebat dacã mai exista vreo şansã sã-i fie acceptatã cãinþa. El a rãspuns afirmativ şi l-a întrebat: Ce te împiedicã sã te cãieşti? Mai bine du-te în cutare şi cutare tinut; existã acolo oameni devotati rugãciunii şi veneratiei, aşa cã ar trebui sã te alãturi lor în rugãciune; dar sã nu te întorci în tinutul tãu, cãci este un loc pãcãtos (pentru tine). Atunci, omul a pornit la drum, dar abia fãcuse jumãtate calea când l-a ajuns moartea şi atunci s-a iscat o ceartã între îngerii milei ºi cei ai rãzbunãrii. Îngerii milei au spus: Acest om a venit spãşit la Allah, dar îngerii pedepsei au zis: Omul acesta nu a fãcut nici o faptã bunã. Pe urmã, a mai apãrut un înger în chipul unei fiinte omeneşti (pentru a hotãrî în problemã) şi îngerii care se certau au convenit ca el sã facã pe mijlocitorul între ei. El (îngerul) a zis: Mãsuraþi distanþa între cele douã tinuturi. Se va considera atunci cã el apartine tinutului de care se aflã mai aproape. Ei au mãsurat şi l-au gãsit mai aproape de tinutul (tinutul credintei) unde avea de gând sã meargã şi astfel îngerii milei l-au luat în stãpânire.
(Bukhari şi Muslim)

O versiune este aceea cã el a fost gãsit mai aproape de aşezarea credincioşilor cu un lat de palmã şi a fost astfel inclus printre ei. O altã versiune este aceea cã Allah a poruncit pãmântului (de unde) voia el sã iasã, sã se dea mai la o parte şi celuilalt pãmânt (unde voia el sã meargã) sã se tragã mai aproape şi apoi El a zis: Acum mãsurati. S-a descoperit cã omul se afla mai aproape de telul sãu cu un lat de palmã şi a fost iertat.
S-a mai povestit cã el s-a tras mai aproape, târându-se pe brânci.


21. 'Abdullah ibn Ka'b care slujea drept cãlãuzã lui Ka'b ibn Malik (Allah sã-l aibã în mila Sa!) când acesta a orbit, a spus cã l-a auzit pe Ka'b ibn Malik povestind cum a rãmas el în urma Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) dupã campania de la Tabuk. Ka'b a spus: L-am însotit pe Trimisul lui Allah în fiecare expeditie pe care a condus-o, în afarã de campania de la Tabuk şi Bãtãlia de la Badr. Cât priveşte bãtãlia de la Badr, nimeni nu a fost acuzat cã a rãmas în urmã, cãci Trimisul lui Allah şi musulmanii nu s-au pornit sã lanseze un atac, ci au avut de gând sã atragã în cursã caravana quraişitilor. Allah i-a fãcut sã-şi înfrunte duşmanii pe neaşteptate. Eu am avut onoarea de a-l însoti pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) în noaptea de 'Aqaba, când am jurat credintã Islamului, şi aceasta a fost mai scump pentru mine decât sã iau parte la bãtãlia de la Badr, deşi Badr era mai cunoscutã printre oameni decât Tabuk. Şi iatã cum am rãmas eu în urma Trimisului lui Allah cu ocazia campaniei de la Tabuk. Nu aveam mijloace materiale mai consistente şi nici împrejurãri mai favorabile la vremea acestei campanii decât în orice altã ocazie. Şi pe Allah, niciodatã în aceastã expeditie nu avusesem în proprietatea mea douã cãmile deodatã. Când Trimisul lui Allah se hotãra sã porneascã o campanie, nu-şi dezvãluia principalul obiectiv decât în ultimul moment (al plecãrii). El a pornit în aceastã expeditie pe o cãldurã foarte mare; cãlãtoria era foarte lungã şi pãmântul secat de apã, iar el avea de înfruntat o armatã puternicã, aşa cã i-a înştiintat pe musulmani de adevãrata situatie, pentru ca ei sã se poatã pregãti cum se cuvine pentru campanie. Musulmanii care-l însoteau pe Trimisul lui Allah la vremea aceea, erau în numãr mare, însã nu s-a tinut o adevãratã socotealã a lor. Ka'b a spus (mai departe): Putini au fost cei care nu au vrut sã meargã şi aveau impresia cã se pot ascunde uşor (şi sã rãmânã astfel nedescoperiti) pânã când a coborât o revelatie de la Allah Cel Preaînalt şi Glorios, referitoare la ei. Iar Trimisul lui Allah a pornit în expeditie când fructele erau coapte şi umbrele lor se alungiserã.
Eu am avut o slãbiciune pentru ele şi în mijlocul acestui sezon a fãcut pregãtirile Trimisul lui Allah, iar musulmanii o datã cu el. Am pornit şi eu de dimineatã, ca sã pot face pregãtirile o datã cu ei, dar m-am întors şi n-am fãcut nimic, spunându-mi în sine: Am timp destul (sã fac pregãtiri) oricând vreau. Şi am fãcut tot aşa (mi-am amânat pregãtirile) pânã când oamenii au fost gata de plecare, iar în cursul diminetii Trimisul lui Allah a pornit împreunã cu musulmanii, dar eu nu fãcusem nici o pregãtire. Am plecat dis-de-dimineatã, m-am întors, dar nu am ajuns sã iau nici o hotãrâre. Şi am continuat astfel pânã când ei (musulmanii) au început sã se zoreascã şi au fãcut o bunã bucatã de drum. Atunci m-am hotãrât s-o iau şi eu la drum şi sã-i întâlnesc. Dacã aş fi putut astfel! Dar poate cã nu îmi era sortit aşa. Dupã plecarea Trimisului lui Allah m-am amestecat printre oameni. Am fost uimit sã descopãr cã nimeni nu era ca mine, ci erau oameni cunoscuti ca şi necredincioşi, sau dintre cei pe care Allah îi scutise din cauza slãbiciunii lor, iar Trimisul lui Allah nu a bãgat de seamã cã nu eram pânã ce nu a ajuns la Tabuk. Într-o zi, pe când şedea printre oamenii din Tabuk, el a zis: Ce s-a întâmplat cu Ka'b ibn Malik? Cineva din Banu Salama a spus: Trimis al lui Allah, (frumusetea) mantiei lui şi aprecierea marginilor sale l-au ademenit şi el a fost astfel retinut. Mu'adh ibn Jabal (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a zis: Sã-ti fie ruşine pentru ceea ce sustii.
Trimis al lui Allah, pe Allah, noi nu ştim despre el decât de bine Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), oricum, n-a spus nimic. Era în acea vreme când el (Profetul) a vãzut un om (îmbrãcat într-un veşmânt) alb, care se arãta amãgitor vederii (miraj). La care, Trimisul lui Allah a zis: S-ar putea sã fie Abu Khaithama şi, vai! Chiar era Abu Khaithama al-Ansari, cel care a contribuit cu o sa' de curmale şi a fost batjocorit de cãtre ipocriti. Ka'b ibn Malik a relatat mai departe: Când a ajuns la mine ştirea cã Trimisul lui Allah se întorcea înapoi de la Tabuk, am fost tare tulburat. M-am gândit sã inventez tot felul de istorii şi mã frãmântam cum sã scap de aceastã mânie, în ziua ce va sã vinã. Am început, aşadar, sã cer sfaturi de la înteleptii ce se aflau printre membrii familiei mele şi când mi s-a spus cã Trimisul lui Allah avea sã soseascã, toate gândurile mincinoase s-au risipit (din mintea mea) şi eu am ajuns la concluzia cã nimic nu m-ar fi putut salva decât sã spun adevãrul; aşa cã am hotãrât sã spun adevãrul. În culesul diminetii, Trimisul lui Allah a ajuns (în Medina). Obiceiul lui era ca, atunci când se întorcea dintr-o cãlãtorie, sã meargã mai întâi la moschee şi sã ofere douã rak'at (temenele) de rugãciune (pentru a-şi arãta recunoştinta), iar apoi sã stea cu oamenii. Dupã ce a fãcut acestea, cei care rãmãseserã în urma lui, au început sã-şi fluture motivele şi sã facã jurãmântul în fata lui şi erau mai mult de optzeci de persoane. Trimisul lui Allah le-a acceptat scuzele chiar în fata lor, precum şi credinta pe care o manifestau, au cerut iertare pentru ei şi a lãsat secretele (intentiile) lor în seama lui Allah, pânã ce am ajuns şi eu în fata lui. L-am salutat, iar el a zâmbit dar cu o umbrã de mânie. El (Profetul) mi-a zis atunci: Înainteazã. Eu am înaintat pânã ce am ajuns în fata lui. El mi-a zis: Ce te-a retinut? Nu ti-ai putut permite sã cãlãtoreşti? Eu am spus: Trimis al lui Allah, pe Allah, dacã ar fi sã mã aflu dinaintea altcuiva dintre pãmânteni, cu sigurantã cã mi-aş fi salvat pielea de mânia ta, prin intermediul vreunui pretext, dar nu am chef sã încep vreo argumentatie, ci, pe Allah, sunt pe deplin conştient de faptul cã, de-ar fi sã invoc înaintea ta vreo jalnicã argumentatie, ca sã-şi fac pe plac, Allah şi-ar stârni cu sigurantã mânia împotriva mea. şi, în cazul în care am spus adevãrul, te-ai putea supãra pe mine, dar sper cã Allah va încheia totul cu bine; cãci, pe Allah, nu am nici un motiv solid. Pe Allah, n-am mai avut posibilitãþi atât de bune şi împrejurãri atât de favorabile mie de care sã mã bucur, aşa cum s-a întâmplat când am rãmas în urma ta (nu m-am alãturat expeditiei). La care, Trimisul lui Allah a zis: Omul acesta spune adevãrul; ridicã-te, aşadar, pânã când Allah va da o hotãrâre legatã de capul tãu. Eu m-am ridicat şi câtiva oameni din Banu Salama m-au urmat în mare grabã. Ei mi-au zis: Pe Allah, nu ştiu ca tu sã fi comis vreun pãcat înainte de aceasta. Oricum, tu ti-ai arãtat neputinta de a aduce vreo scuzã dinaintea Trimisului lui Allah, ca şi aceia ce au rãmas în urma lui şi au adus motivatii jalnice. Ar fi fost de-ajuns pentru iertarea pãcatului tãu, dacã Trimisul lui Allah ar fi cerut iertare pentru tine. Pe Allah, şi au continuat sã mã atâte, pânã ce am început sã mã gândesc sã merg înapoi la Trimisul lui Allah şi sã mã dezic. Apoi le-am zis: A mai avut şi altcineva aceeaşi soartã? Ei au rãspuns:
Da, douã persoane au avut aceeaşi soartã ca şi tine, au fãcut aceeaşi afirmatie pe care ai fãcut-o tu şi au primit acelaşi verdict pe care l-ai primit şi tu, în cazul tãu. Eu am zis: Cine sunt aceia? Ei au rãspuns: Murara ibn ar-Rabi'a 'Amiri şi Hilal ibn Umayya al-Waqifi. Ei au amintit de aceşti doi credincioşi care luaserã parte la bãtãlia de la Badr şi care pentru mine erau un exemplu. Când am auzit numele celor douã persoane, eu m-am îndepãrtat.
Trimisul lui Allah interzisese musulmanilor sã vorbeascã cu trei dintre noi, cei care am rãmas în urma lui. Lumea a început sã ne ocoleascã şi atitudinea lor fatã de noi s-a schimbat şi se pãrea cã întreaga atmosferã se întorsese (cu duşmãnie) împotriva noastrã, dar era, de fapt, aceeaşi atmosferã de care eram pe deplin conştient şi în care trãisem (o bunã bucatã de timp). Am petrecut cincizeci de nopti în aceastã stare şi cei doi prieteni ai mei s-au închis în casele lor, petrecându-şi cea mai mare parte a timpului jelind. Cum, fatã de ei, eu eram tânãr şi puternic, am ieşit afarã (din casa mea), am participat la rugãciunile congregationale, mi-am pierdut vremea prin bazare, dar nimeni nu vorbea cu mine. Am mers la Trimisul lui Allah, care şedea cu oamenii dupã rugãciune, L-am salutat şi m-am întrebat dacã buzele lui s-au mişcat, ca rãspuns la salutul meu (sau nu). Apoi am fãcut rugãciunea alãturi de el şi i-am aruncat priviri furişe.
Pe când îmi fãceam rugãciunea, el m-a privit, dar când mi-am aruncat ochi pe el, el şi-a luat privirea de la mine. Dupã o bunã bucatã de vreme, de când musulmanii se purtau atât de aspru cu mine, am umblat mult şi am ajuns la zidul grãdinii lui Abu Qatada, pe care m-am cãtãrat; Abu Qatada era vãrul meu şi eu îl iubeam mult. L-am salutat, dar, pe Allah, el nu a rãspuns la urãrile mele. Eu i-am zis: Abu Qatada, te conjur pe Allah, nu tii deloc seama de faptul cã Îl iubesc pe Allah şi pe Trimisul Sãu (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) foarte mult? El a rãmas tãcut. Şi eu am spus din nou: Te conjur, pe Allah, nu eşti deloc conştient de faptul cã Îl iubesc pe Allah şi pe Trimisul Lui (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) foarte mult? Şi iarãşi nu a spus nimic. Eu l-am conjurat din nou, la care el a zis: Allah şi Trimisul Sãu (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ştiu cel mai bine acest lucru. Din ochi au început sã-mi curgã lacrimi şi m-am dat jos de pe zid. În vreme ce mã plimbam prin bazarul din Medina, un nabatean dintre nabatenii sirieni, care venise sã vândã grâne în Medina, a rugat lumea sã-l îndrepte cãtre Ka'b ibn Malik.
Oamenii l-au îndreptat arãtând spre mine. El a venit la mine şi mi-a înmânat o scrisoare de la regele din Gassan şi, fiindcã eram scrib, am citit scrisoarea aceea în care erau scrise urmãtoarele: Ca sã trec direct la subiect, ni s-a dezvãluit cã prietenul tãu (Profetul) te supune la cruzime, iar Allah nu a creat pentru tine un loc în care sã fii degradat şi sã nu-ti poti afla pozitia cuvenitã; aşadar, vino la noi, cãci te vom binecuvânta cu onoruri. Cum am citit acea scrisoare, am spus: Şi aceasta este o nenorocire, aşa cã am pus-o pe foc, în vatrã. Când au trecut patruzeci de zile din cincizeci şi Trimisul lui Allah nu primise nici o revelatie, a venit la mine un trimis al lui Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi a zis: "Adevãr îti spun tie, Trimisul lui Allah a poruncit sã te separi de nevasta ta". Eu am zis: "Ar trebui sã divortez de ea sau ce (altceva) sã fac?" El a spus: "Nu, doar sã stai separat de ea şi sã nu te împreunezi cu ea". Acelaşi mesaj a fost trimis şi tovarãşilor mei. Aşa cã i-am zis nevestei mele: "Mai bine mergi la pãrintii tãi şi rãmâi acolo cu ei, pânã când Allah va lua o hotãrâre pentru pricina mea". Nevasta lui Hilal ibn Umayya a mers la Trimisul lui Allah şi a zis: Trimis al lui Allah, Hilal ibn Umayya este bãtrân şi nu are nici un slujitor. Eşti de acord sã-l slujesc eu? El a zis: Da, dar nu te apropia de el. Ea a spus: Pe Allah, el nu mai are astfel de porniri. Pe Allah, de atunci, din ziua aceea plânge încontinuu. Unii dintre membrii familiei mele mi-au spus: "Sã te duci şi sã ceri îngãduintã de la Trimisul lui Allah, cu privire la nevasta ta, cãci el a îngãduit nevestei lui Hilal ibn Umayya sã-l slujeascã". Eu am spus: "Nu o sã cer îngãduintã de la Trimisul lui Allah, cãci nu pot şti ce ar putea sã spunã Trimisul lui Allah, ca rãspuns la cererea mea. Mai mult ca asta, eu sunt un bãrbat tânãr". Şi în starea aceasta am petrecut încã zece nopti şi astfel au trecut cincizeci de nopti de când oamenii ne surghiuniserã. În dimineata celei de-a cincizecea nopti m-am sculat sã-mi fac rugãciunea de dinainte de zorii zilei şi stãteam pe unul dintre acoperişurile caselor noastre. Şedeam, de fapt, în starea aceea, pe care Allah Preaînaltul şi Gloriosul, a descris-o cu aceste cuvinte: Viata a devenit de neîndurat pentru mine şi pãmântul s-a îngustat în ciuda imensitãtii sale. Am auzit vocea unui muezin, de pe vârful dealului Sal', care striga cât îl tinea gura:
Ka'b ibn Malik, iatã cã sunt veşti bune pentru tine. Eu m-am închinat cu smerenie şi mi-am dat seama cã (acest mesaj) era o uşurare pentru mine.
Trimisul lui Allah înştiintase lumea cã Allah acceptase cãinta noastrã, pe când îşi fãcea rugãciunea de dinainte de revãrsatul zorilor. Atunci toatã lumea a început sã vinã şi sã ne anunte vestea bunã şi unii oameni au mers la prietenii mei sã le spunã şi lor bucuria, iar un om din tribul Aslam a venit în galop pe calul sãu şi calul sãu a ajuns mai repede la mine decât glasul lui. Când a ajuns la mine mi-a dat vestea bunã. Atunci mi-am scos veşmintele şi l-am îmbrãcat cu ele, ca multumire pentru ştirea ce mi-o adusese, şi, pe Allah, nu aveam altceva (alte veşminte) decât aceste douã (haine), la vremea aceea, aşa cã am rugat pe cineva sã-mi împrumute douã veşminte cu care m-am îmbrãcat. Am mers la Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi pe drum am întâlnit grupuri de oameni care mi-au adresat urãri de bine datoritã (acceptãrii) cãintei, şi care mi-au zis: Iatã urãri de bine din partea noastrã, deoarece cãinta ta a fost acceptatã de cãtre Allah. Dupã care, am ajuns la moschee şi Trimisul lui Allah şedea acolo printre oameni. Atunci Talha ibn 'Ubaidullah s-a ridicat şi a alergat cãtre mine, mi-a atins mâna şi m-a salutat, însã, pe Allah, nimeni altcineva dintre emigranti (în afarã de el) nu s-a ridicat (sã mã salute). Ka'b a spus cã n-a uitat niciodatã (gestul frumos al lui) Talha. Mai departe Ka'b a zis: L-am salutat pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) cu Assalamu 'Alaikum, iar fata lui strãlucea de plãcere şi a zis: Bucuria şi binecuvântarea sã fie cu tine, cãci niciodatã nu te-ai mai bucurat şi nici nu te vei mai bucura la fel cum te bucuri astãzi, de când te-a nãscut maica ta. Eu am zis: O, Trimis al lui Allah! Aceastã acceptare a cãintei este de la tine sau de la Allah? El a rãspuns: Nu, (nu este de la mine), este de la Allah, şi era trãsãtura obişnuitã a Trimisului lui Allah, ca atunci când era fericit sã i se lumineze fata ca şi când era o bucatã din lunã; dupã semnul acesta recunoşteam noi (cât de mare îi era încântarea). Cum stãteam dinaintea lui, am zis: Trimis al lui Allah, îmi este îngãduit sã-mi dau averea milostenie de dragul lui Allah şi al Trimisului Sãu? La care Trimisul lui Allah a rãspuns: Pãstreazã ceva pentru tine, cãci îti va prinde bine. Eu am zis: Voi pãstra pentru mine acea parte (din averea mea) care am primit-o (cu ocazia expediþiei de) la Khaibar. Şi am mai zis: Trimis al lui Allah, adevãr spun tie, Allah mi-a dãruit mântuirea cãci am spus adevãrul, de aceea (eu cred cã) cãinta implicã faptul ca, atâta timp cât trãiesc sã nu grãiesc altceva în afara adevãrului.
Ka'b a mai adãugat: "Pe Allah, nu ştiu dacã vreunul dintre musulmani a fost supus la o încercare mai grea decât mine, din cauzã cã am spus adevãrul". Şi de când am fãcut aceastã mentiune în fata Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi pânã în ziua de azi, n-am mai mintit niciodatã şi, pe Allah, am hotãrât sã nu mint şi sper cã Allah mã va feri (de încercãri) pentru tot restul vietii mele, cãci Allah Cel Preaînalt şi Glorios a revelat aceste versete: O, voi cei care credeti! Temeti-vã de Allah şi fiti cu cei iubitori de adevãr! (9 : 119)
Ka'b a spus: Pe Allah, de când Allah m-a îndreptat cãtre Islam, n-a fost o binecuvântare mai mare pentru mine decât acest adevãr al meu pe care l-am spus Trimisului lui Allah şi dacã aş fi spus vreo minciunã aş fi fost nenorocit la fel ca şi cei care au mintit, cãci cu privire la cei ce au mintit, Allah a spus cele mai aspre cuvinte îndreptate cãtre cineva de când a coborât El revelatia şi cuvintele lui Allah sunt: Ei vã vor jura pe Allah, când voi vã veti întoarce la ei, pentru ca voi sã-i iertati pe ei. Îndepãrtati- vã de ei, cãci ei sunt o spurcãciune, iar sãlaşul lor va fi Gheena, ca rãsplatã pentru ceea ce ei au agonisit. / Vã vor jura vouã ca sã fiti multumiti de ei. Dar dacã voi veti fi multumiti, totuşi Allah nu va fi multumit de cei nelegiuiti! (9 : 95, 96)
Hotãrârea în problema noastrã, a celor trei, a fost amânatã, separat de cazul celor care aduseserã motivatii sub jurãmânt în fata Trimisului lui Allah şi pe care el le-a îngãduit. El a primit noi jurãminte de credintã din partea lor şi s-a rugat ca ei sã fie iertati. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a tinut pricina noastrã în aşteptare, pânã ce Allah a hotãrât în privinta ei. Cei trei, a cãror pricinã a fost cercetatã, au primit iertarea. Referirea, aici, nu se face la faptul cã nu am participat la expeditie, ci la faptul cã Profetul a amânat pricina noastrã şi a tinut-o în aşteptare, peste pricina celor care au adus scuze sub jurãmânt, pe care el le-a acceptat.
(Bukhari şi Muslim)


O altã versiune adaugã: Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a pornit spre Tabuk într-o zi de joi. El a ales sã porneascã în cãlãtorie în aceastã zi. O altã versiune este aceea cã el obişnuia sã se întoarcã dintr-o cãlãtorie dis-de-dimineatã şi mergea direct la moschee unde oferea douã rak'at (prosternãri) de rugãciune. Dupã aceea şedea acolo (ca sã primeascã oamenii).


22. Imran ibn Husain al Khaza'i (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata: "O femeie din tribul Juhaina, care a rãmas gravidã dupã ce a preacurvit, s-a prezentat dinaintea Trimisului lui Allah şi a zis: O, Trimis al lui Allah! Am fãcut un pãcat supus la Hadd, îndrumã, deci, executarea pedepsei. El şi-a chemat straja şi a zis: Poartã-te blând cu ea. Ad-o la mine dupã ce naşte pruncul. Şi omul acesta a îndeplinit poruncile. La urmã, Trimisul lui Allah a poruncit sã se execute pedeapsa şi ea a fost legatã, apoi bãtutã cu pietre pânã ce a murit. Trimisul lui Allah a condus rugãciunile de la îngropãciunea ei. 'Umar a remarcat: O, Trimis al lui Allah! Ea a preacurvit dar tu ai fãcut rugãciuni la îngropãciunea ei. El a rãspuns: Ea a suferit atât de mult încât cãinta ei ar fi de ajuns pentru şaptezeci de oameni din Medina. Ce cãintã poate fi mai mare, decât aceea cã ea şi-a dat viata de bunãvoie pentru a câştiga plãcerea lui Allah, Stãpânul Laudelor şi Gloriei?
(Muslim)


23. Ibn 'Abbas (Allah sã-i aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Dacã fiinta omeneascã ar avea o vale plinã cu aur, şi dacã ar mai fi încã o vale plinã cu aur, atunci el le-ar dori pe amândouã. Nimic nu-i umple gura în afarã de pãmântul din mormânt. Allah se întoarce cu milã cãtre cel ce se cãieşte.
(Convenit)


24. Abu Huraira relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Allah Preaînaltul va avea multã plãcere de douã persoane; una dintre ele o ucide pe cealaltã, dar ambele vor ajunge în Paradis. Primul este ucis de celãlalt în vreme ce luptã în cauza lui Allah, dupã care Allah îşi varsã mila asupra celui de al doilea şi îl cãlãuzeşte sã primeascã Islamul, iar el moare ca un martir (luptând) în cauza lui Allah.
(Convenit)
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.muslimsromania.blogspot.com
 
CÃINTA
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
 :: RELIGIA ISLAM :: HADİSURİ-
Mergi direct la: